Archive for January, 2013

January 28, 2013

Fame’s a bitch :-)

Azi am descoperit ceva draguţ tare 🙂

Şi pe aceasta cale vreau înainte de toate să-mi cer scuze unei anume categorii de cititori fideli (or să se ştie ei imediat care sînt) pentru un atare fapt de curînd întîmplat (nu ştiu exact cînd; eu abia azi l-am descoperit…). Se pare că, cel puţin la un anumit nivel – sînt mult mai “famous” decît mă aşteptam! Adică…. hai să fim serioşi: mai mult de 15 cititori fideli n-am, iar lor li se alatură poate încă 15 random guests. And not even on a daily basis 🙂 Traficul deci – e miiiiic; FOARTE mic! Nici nu ma gîndeam că-l consideră cineva, undeva, demn de atenţie. Ce să mai povestim de etichetări, catalogări şi alte minuni ale tehnicii…

Şi totuşi – voila:

Blocked

Mdeci care va să zică – nu doar că-s blocat, dar as the cherry on top – mai îs şi-un fel de pornache al wordpress-ului 🙂 🙂 🙂 🙂

Aşa încît – cititorilor “din intern” încă o dată le cer scuze că tre’ să mă citească din alte părţi; iar celorlaţi nu pot decît să le atrag atenţia să-şi ţină copiii departe atunci cînd mă citesc. Că cine ştie ce minunăţii oripilante li s-or arăta pruncilor dinaintea ochilor, înainte de vreme!

N-am decît o explicaţie: cineva ştia că următorul post, planificat a fi scris azi, avea la bază the “Fifty Shades of Grey”. Therefore – pornache would have been, if not already one.

Sănătoşi să fim, că sexul pare-se că vine singur!

January 23, 2013

Gînd 21

îti privesc ceafa prelungă,
asemenea coapsei de cai;
mi-e trist-aşteptarea; şi lungă
şi-mi pare că nici măcar n-ai
vreo idee anume, vreun gînd
ori un zîmbet dintr-ăla cuminte
şi parcă-a tristeţe-aducînd;
te-ating;
îmi eşti toată fierbinte şi simt
cum în juru-ţi emani un fel
de căldură, te lipeşti de
peretele alb de hotel, îmbîcsit
de atîta iubire, sătul şi de ură,
cumva ne-nţeles şi poate confuz;
îmi caut în minte cuvintele,
cochetez cu ideea de-abuz,
te răstorn şi invoc
toate sfintele cu părul în vînt
şi ochi mari şi mă joc
cu părul ce-ţi curge pe spatele strîmt,
ca un pîrîu de tristeţe privind de departe
cum gîndul îmi fuge şi mîna-l urmează,
doar să te-ntoarcă din nou,
ca pe-o carte, citita prea des, de prea mulţi;
şi stau şi mă-ntreb oare cine
veghează, oare cine te ţine de mînă,
în blugi şi desculţ, în fiece seară,
înainte de somn, înainte de vină,
şi noapte de noapte şi-n iarbă şi-n vară…

Posted from WordPress for Android

January 20, 2013

Din uitare – în zîmbet

Uitasem cu desăvîrşire cît de mult îmi place să aud ruşi cîntînd!

Ăsta o fost unul din lucrurile care mi-or fost tare dragi în facultate, faptul că mereu găseai pe undeva nişte basarabeni care să cînte dumnezeieşte la o chitară ce mereu părea prea mică pentru mîinile lor, cu nişte voci parcă rupte dintr-un cor de biserică; şi cu un drag şi-o dăruire cum rar mi-a fost dat să întîlnesc.

Şi azi, urmărind nişte postări pe FB – am ajuns la asta:

şi mi-am amintit cît de fain poate să fie şi cît de drag mi-era odată…

(mi-ar fi plăcut să pot împărţi cu lumea mea şi poza căreia i-era ataşată piesa; poate-ntr-o zi … )

Încercaţi, din una în alta, din link în link, să mergeţi cît mai adînc printre ei. Eu zic că merită.

Şi înc-o chestie ce-mi pare minunată: niciodată nu am înţeles ce cîntă – dar întotdeauna mi-a fost clar sentimentul. E ceva acolo, în limba aia, în felul în care curge – care mie-mi dă sentimentul senzaţia clară că n-am nevoie să-nţeleg ca să-nţeleg….

Enjoy!

L.E.: am să pun totuşi şi versurile 🙂 Cu tot cu acorduri, aşa cum le-am găsit… Poate cineva vrea să testeze teoria mea din ultimul paragraf, traducîndu-şi 🙂 Şi poate cineva vrea s-o cînte (I might….)

Cm
Стало темно
Fm G
Это просто на улице НАЧАЛСЯ дождь
Cm
Реки воды
A
Реки грязной воды
B Cm
Скользят сквозь пустой городок
Fm Fo Cm
Выпало нам дело на максимум лет
Fm G
Ждать положенный срок

Стены домов
Отвечают ленивым эхом шагов
Ткани зонтов
Тихо шепчут себе какой-то нескладный мотив
Тусклый фонарь с явным намеком на смерть
Тоже пытается петь

припев
E
Стало темно
C C7
Это просто на улице дождь
Fm
Это просто навеянный сон
Am G
Листопадом навенный сон
E
Несколько дней
C C7
Мы просили лишь несколько дней
Fm
Мы надеялись будет теплей
Am G Cm, Fm, G
Но нам выпало время дождей

Падает яд
Разъедая асфальт, роняя тоску
Чья-то любовь
Обрекает на жизнь
И греет промокшим шарфом
Чья-то печаль гонит в спину ветра
Ждать ли отсюда добра

Горома раскат
Как финальный аккорд симфонии дней
Время дождей
Это время ночей и ненаписанных строк
Долго ли ждать
Знает один только бог
Им отпускается срок

Стало темно
Это просто на улице дождь
Это просто навеянный сон
Листопадом навеянный сон
Несколько дней
Мы просили лишь несколько дней
Мы надеялись будет теплей
Но нам выпало время дождей

Cm B Cm
И падает дождь
Fm G
И расчищено место смертью для всех
Cm B Cm
Выход в одном
A
Разбавлять этот дождь
B Cm
Старым хорошим вином
Fm Fo Cm
Медленно кружится в вальсе кленовый лист
Fm G
Мы стоим под дождем

L.L.E.: am primit acordul să folosesc poza. Mi-a părut excelentă asocierea ei – cu starea pe care mie personal mi-a dat-o piesa. E ca şi cum aş vedea ploaia în zîmbetul ei, e ca şi cum cineva i-ar cînta gîndurile. Pînă şi omul care pleacă îşi are rolul lui….

Natalia

Incă o dată – mulţumesc, Natalia…

L.L.L.E.: tot din bunăvoinţa Nataliei – avem şi prima traducere:

S-a făcut întuneric.
E pur şi simplu început de ploaie afară.
Rîuri de apă,
Rîuri de apă murdară alunecă prin oraşelul pustiu.
Ne revine o sarcină pe perioadă maximă – să ne aşteptam rîndul.

Pereţii caselor
Răspund cu un ecou leneş de paşi.
Pînzele umbrelelor
Îşi îngînă tăcut un motiv (muzical) stîngaci.
Felinarul (de stradă) cu lumina lui slabă şi aluzie clară către moarte încearcă să cînte şi el

Ref:
S-a făcut întuneric. E pur şi simplu ploaia de afară.
E pur şi simplu un vis indus, un vis indus de frunzele căzînde.
Cîteva zile. Am cerut doar cîteva zile în plus
Sperînd că va fi mai cald,
Dar ne-a fost sortit să trăim vremea ploilor.

Plouă veninul
Ruginind asfaltul şi presărînd tristeţe.
Dragostea unora
Ne condamnă la viaţă şi ne încălzeşte ca un fular umed.
Tristeţea altora înteţeşte vînturile.
Oare e a bine?

Răsunet de tunete –
Un acord final al simfoniei zilelor.
Vremea ploilor
E vremea nopţilor şi a rîndurilor nescrise:
Numai Dumnezeu ştie cît mai avem de aşteptat.
Lor li se încheie sorocul.

Ref:

Şi cade ploaia.
Şi drumul fiecăruia este curăţat de (către) moarte.
Ieşirea (din situaţie) e una singură:
Să dizolvăm (amestecăm) ploaia
Cu un vin bun, vechi.

Frunza de arţar cade prinsă în mişcari de vals.
Noi stăm sub ploaie.

January 19, 2013

Comfort Hotel Park

Am coborit in ceea ce cred ca se cheama lobby-ul hotelului. Daca eram acasa – e cam ca si cum m-as fi dus sa beau o cafea in hol. Chestie de perceptie, pina la urma… Nu ca ar fi foarte relevant – insa parca simteam nevoia sa mai ies din camera. Si cum in oras am fost deja – plus ca afara mi-e frig – ma gindeam sa beau, burghez parca, o cafea in hotel.
Prima impresie – e foarte foarte liniste: in afara de o muzica ce se-aude extrem de incet – singurele sunete perceptibile sint clampanitul ca de masina de scris al tabletei de pe care scriu – si vocea indepartata a unei blonde dragute, singura persoana cu care impart, oarecumva, spatiul asta. Ea vorbeste la telefon – eu scriu. Ca-ntr-un film francez, prost. Uite! Nici macar nu mai vorbeste acum: maninca ceva chips si bea vin rosu; alt french movie de prost gust.
Zimbesc: probabil ca daca as fi fost orice alt barbat in afara de mine – as fi fost deja prezent la masa blondei, cu rinjetul timp intins pe fata in incercarea de-a incropi un opening line de senzatie. De fapt – daca EU m-as duce – as cauta replica de senzatie; oricine altcineva as fi – probabil ca m-as multumi cu ceva de genul: “hey pretty, can I join you for a drink?”
Fuck me! Cum dumnezeu e posibil ca atit de multe dintre voi sa puneti botul la replici de-astea de cacat? Adica…what’s in it for you?? An illiterate below average fuck?! Si merita??? In fine… Tocmai a intrat un grup de indivizi in hotel. Si la un moment dat s-a aplaudat! Intre timp – blonda are companie: un individ sters, cu caciula, neras de citeva zile, a carui barba ea tocmai o mingiie. Love is in the air…
Cred ca-mi termin cafeaua, pip o tigara in frig, revin in camera si-o sa scriu ceva serios. Nothing good seems to come out of the hotel lobby…

Posted from WordPress for Android

January 18, 2013

Gînd 20

în fiecare dintre noi stă ascuns cîte-un gînd;

uneori trist, alteori jovial, uneori plin de ură,

alteori asemenea unui copil proaspăt trezit;

în fiecare dintre noi stă ascunsă cîte o vorbă;

pe unele le spui tu; pe unele eu; pe unele abia le-auzim,

şoptite de cine ştie cine primăvara în parc;

departarea întotdeauna m-apropie, măcar de mine.

nu mai pot scrie; sau nu mai ştiu; sau nu mai vreau; undeva – s-a produs o ruptură; stau şi mă uit tîmp la titlul postării ăsteia şi am impresia că ar trebui să scriu ceva aniversar; sau daca nu – măcar să schimb titlul şi categoriile alocate; în fine; e irelevant ce gîndesc; încerc totuşi să scriu, simt că ar trebui, că sînt dator – de fapt – să o fac..

aş vrea să-mi înţelegeţi, macar vreo 2-3, singurătatea: nu e nici strigăt după ajutor, nu e nici povară, nu e nici tristeţe, nici ceva drag şi aproape; e o stare, pe care de ani de zile încerc să mi-o explic; de fapt – încerc să găsesc cauzele ce-au dus la apariţia stării; şi-ncep prin a mă întreba de ce oare atît de multă lume trăieşte cu impresia că viaţa si lumea mea (cea de zi cu zi; cea dinlauntru nici eu n-am îndrăznit încă să o analizez) tre’ musai să fie plină de oameni, de bucurie, de rîsete multe şi zgomotoase, de nopţi de nesomn petrecute cu unii şi alţii; nu cred că atît de tare pot înşela aparenţele, nu pot să cred că atît de mult mint inconştient, mi-e greu să accept că, pînă la urmă, pot să fiu atît de fals în relaţia cu ceilalţi; şi totuşi – asta e singura concluzie la care am ajuns; cred că am început de prea devreme şi prea dintr-o dată – să mă identific întocmai personajului pe care l-am creat în scris; firesc – el e parte din mine, e construit din mine, pe scheletul meu – dar nu se vroia a fi nimic altceva decît un personaj; ceva fictiv, ceva dînd viaţă unor pagini, unei poveşti; şi cu fiecare zi care trece, cu fiecare sentiment pe care îl trăiesc, cu fiecare lucru fără de însemnătate de care mă lovesc în fiecare clipă – mă simt tot mai aproape de el, tot mai asemenea lui, tot mai tare un fel de reflexie a lui în lumea reală; cu tot şi toate care l-au facut pe el vreodată dor; cu tristeţile, singurătăţile, angoasele şi gîndurile negre, cu poveştile tîmpite ţesute în minte stînd singur între patru pereţi albi, cu idei care mai de care mai nebune amestecîndu-mi-se-n păr, cu imagini fantasmagorice umplîndu-mi după-amiezele şi scenarii care mai de care mai stufoase încercînd să-mi acopere singurătatea; doar ca la sfîrşitul zilei să mă trezesc pe-un colţ de pat, tîrziu de tot în noapte, mai singur parcă decît ieri, cu sufletul mic la gîndul că stă să fie mîine, într-o linişte apăsătoare şi tristă, ca şi cînd aş fi ultimul supravieţuitor al planetei, ca şi cînd nimeni, nimic şi niciunde n-a auzit vreodată de mine; şi-a doua zi e ca-n filmul cu tanti care uită, şi-n fiecare zi cineva trebuie să-i povesteasca viaţa din nou, de la capăt; doar ca odată cu seara – totul să se ducă dracului, ca de atîtea ori înainte; totul se repetă, obsesiv, totul devine un fel de rutină tîmpită, de care nu mai pot scăpa nicicum; şi-apoi, cîteodată – ceva se întîmplă; ceva complet atipic, ceva ne-mai-trăit pînă atunci, ceva care brusc mă trezeşte din letargie şi-mi dă un chef nebun de viaţă; şi-atunci dau totul peste cap, pe mine, pe el, pe ei, pe voi, viaţă si vis, realitate şi ficţiune, le-arunc pe toate deoparte precum chiloţii murdari din seara precedentă – şi m-arunc cu capul înainte-nspre nou; aventură, mister, Indiana Jones vs. Scooby Doo, praf fac totul acum, lumea mea are să se schimbe, singurătatea a fost în sfîrşit învinsă! Un căcat! Abia apuc să ma scutur de două ori – şi-mi iau liniştit, din nou, pumnul în plină figură: “băi pulălăule! revino bre cu picioarele pe pămînt! cine dracu’ ţi-a zis ţie că ai voie să rîzi ca tembelu’? cine-ţi dă ţie voie, mă, să faci pe fericitu’? ia marş în aia a mă-tii înapoi în camera ta“; and theeeere you have it! back to reality; înapoi în beciul rece şi gol;

bine-ai venit, prietene – îmi spun vocile – te-aşteptam; nimic din tine nu s-a schimbat în vreun fel; lasă-ţi fîşul în hol şi hai să bem o cafea; poţi şi să nu te grăbeşti; noi oricum nu plecăm nicăieri…..

FML!

January 17, 2013

Gînd 19

golul lăsat în mine de cuvintele tale

neatent sau, dimpotrivă, dibaci aruncate-mpotriva-mi

n-are să fie niciodată umplut, niciodată refăcut eu

decît odata cu întoarcerea ochilor tomnatici către ceea ce

odată te-nvăţasem a fi;

umărul ţi se scurge gol către mine, asemeni ciorchinilor de

liliac mov; mă uit prin el ca printr-un ochean

către suflet şi nu mai ştiu dacă văd curăţenie sau

fumul negru şi gros al arsurilor trecute;

privirea îmi alunecă în jos, spre coapse-genunchi

mă umplu de-un fel de căldură moale, te simt umedă lîngă mine,

mă întorc confuz înspre tine şi-apuc doar să-ţi văd părul

rostogolindu-se tern de pe marginea patului;

de-afară se-aude sirena unei ambulanţe şi ţăcănitul rotund

al ploii pe trotuar;

eşti departe de-acum şi cuvintele nu-şi mai găsesc nici un rost;

mi-e noapte şi frig şi oricît te-aş cauta prin aşternutul rece –

singura legătură cu tine

mi-e de-acum aşteptarea;

sweet ignorance – soulful delusion…

January 16, 2013

Gînd 18

au început, odată cu tine,

să-mi cadă gîndurile perechi perechi

precum cireşele cercei în iunie tîrziu;

din capătul holului mă priveşti goală

aştepînd parcă s-auzi uşa trîntindu-se şi zbierătul

ultim al păsării-frunză zdrobindu-se de pieptul meu;

frica de întuneric te-aduce mai aproape, ca şi cînd lumina

ar ţîşni din mine asemenea sămînţii din turn,

mă priveşti mai apăsat parcă şi prosopul îţi cade din mîini pe dalele

reci;

e timpul să ne luăm de mînă;

bucata mea de piatră n-are să ne aştepte o veşnicie:

e-acoperită deja de buruieni şi de crengi crescute aiurea;

mă uit înapoi înspre ziua de ieri şi nimic alta nu mă ţine aproape

decît poate mirosul tău de ceva proaspăt şi crud,

nici încă femeie, nici copil îndeajuns;

aruncă-te înainte-mi şi uită de toate;

braţele mele întinse se-agaţă de tine ca de ultima speranţă,

ca de ultimul cuvînt spus vreodată cu drag;

tramvaiele huruie monoton si becul din colţ pîlpîie cu fiecare mişcare

ce-i tulbură liniştea;

ssssst!

se aude din noi către lume – orgasmul cafelei amare;

mă dori şi mi-e ziua de mîine povară şi chin;

închide ochii şi taci!

mi-e bine…

January 13, 2013

Oldies but goldies 4

Blast

at the border between

pleasure and pain

lies naked

the body of the

purple maiden who arose

free from the madness

of silence

thus she spoke

reaching for the sheets

laid for her

by the thoughtful mother

“I’ll never be clean again!

my body carries

the burden of the beast

that put its claws on it

my heart is heavy

with the dust

that fell out from among

his teeth”

 

the magicians let by

the glimpse between her thighs

fell asleep inside their minds

and the girl could see

through their brains

as if rolling her palm

all over the erect cock

of their destruction

 

she stained their shirts

and drove away

grinning

January 13, 2013

Oldies but goldies 3

Rape of lust

Frustration

in the back seat of a

limousine

Seduction

played naked on the

middle-table in the park

The crawling of the rusty toad

within the damaged brain

of the old man

They all come back to me

with disrespectful energy of words

Abandoned inside

some insane mind

the thought of running through

the wet mourning grass

is now erecting

like some mad flower

Rebirth and recreation

Collision and breakdown

Prison and bedroom

Redemption and lust

Does anyone remember

the breaking of dawn

Do you recall the

scream inside your heart

I doubt the existence of God

as much as I pray down on my knees

in from of her amazement

I wish I dreamt the brooks

that run down from your spine

while putting out my cigarette

onto his words

January 10, 2013

Jaxx – alcohol free

Tind sa cred ca undeva am gresit. Ceva mi-e neinteles, ceva imi lipseste. De undeva din mine – el isi ride satisfacut, ca si cind ar fi cistigat si de data asta, ca si cind ochii mei obositi ar fi fost trofeul suprem, ca si cind curbura spatelui ei ar fi fost doar a lui, mingiiata insa de degetele mele, abia simtit, abia atins. O gramada de voci se calca in picioare unele pe altele in jurul meu, si nu pot sa vad nimic din ce se spune, nu simt nimic din ce se aude.

Te-as lua de mina si as fugi cu tine afara in frig. Apa minerala, niciodata plata; si gheata. Atit…

Tsunami

TSUNAMI [pr.: țunámi] n. Val gigantic care apare la suprafața oceanelor în urma cutremurelor submarine. /Cuv. jap.

TED Blog

The TED Blog shares interesting news about TED, TED Talks video, the TED Prize and more.

AraNaluca

E toamnă ...

Bunele Maniere

arta de a trai cu eleganta

În grădina mea

apar trandafiri dar și buruieni!

@soffys

Life... as I know it!

Sweet Escape

"People are more what they hide than what they show"

Ale în țara cuvintelor

Să mă iertați pentru că detest monotonia, clișeele, și limbajul de lemn!

Mirela Pete. Blog

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

A d i n a M i r e l a

Toate textele și imaginile de pe acest blog îmi aparțin .

bloodie

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

Ring of Gyges

lumea mea

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Cătălin Ionescu

Nu deschide gura decât dacă vorbele tale sunt mai frumoase decât liniștea.

ILikeItComplicated

Yet she likes complications. She wishes she could turn and say: "I like people who unbalance me.”

L.M.T.

Just another WordPress.com site

AltergEgoEva

in extaz de la extrem la extrem

Jurnalul Evei

Please don't romanticize me. I am not who you think I am.

Fulgerica

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

cabral.ro

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers