September 20, 2018

Gînd 93

mă trezesc brusc, amestecîndu-mă printre albastrul ochilor și verdele ierbii, cu degete strîmbe mîngîind stîngaci linii întrerupte pe pielea-ți; în întuneric, acoperiți de fum, de cuvinte multe și fără de sens, printre trupuri incolore mișcîndu-se aproape lasciv, ni se împletesc picioarele – și-apoi te simt plecîndă; citesc amăraciune în spatele albastrului, aud nevoia de libertate zbierînd surd de dincolo de tăblia rece; te caut din priviri – te găsesc în atingeri; fugi și vii; mi te pierzi și niciodată regăsită ai să mi te-ntorci; ți se termină vara, ți se termină, neascultate, gîndurile; breteaua subțire ți-alunecă pe umărul gol și te zgudui în hohot de rîs; mă chemi și nu te aud; te-ntorc pe toate părțile și nu mă-nțelegi;

mă prinzi de mînă și mă tîrăști undeva; și vin după tine, ca într-un tril de chitară, neștiind unde-am să mă termin, unde o să ne terminam; rîzi iar; apoi fum și întuneric; și vorbe fără de sens și trupuri amestecîndu-se pe lîngă noi; cobblestone and wind; the end of the day and new beginnings; capătul stăzii, fără de tine; și dimineața cu soare rece și nu destulă cafea; încă mă dor dinții tăi adînc căutînd în mine scuze; încă mă amestec între albastru și verde, în împletiri timide și mirosul de noapte; încă te caut;

de la celălalt capăt al lumii – telefoanele sună și nu e nimeni să le raspundă…

Advertisements
March 21, 2018

Gînd 92

din capete de negru împrăștiat pe bara argintie, prin fum de țigară și căștile roase de muzicile-ți ciudate – te-am găsit aproape și de noapte devreme; la ore mici, prin țăcănit de taste pline de praf – de dincolo de cortină – zîmbești; încîlcită printre necunoscuți, cu degete lungi, cauți așteptări pierdute între noapte și zi, între betoane și sticlă, nimic natural, nimic a cafea mirosind; minune a zilei de ieri, neterminată azi, te scrii tu pe tine pe foi îngălbenite de vreme, ca și cînd;

de dincolo de zid, alergînd desculț prin zăpada murdară, un fel de gol ma cheamă, strigîndu-și nevoia de umplere ca pe ultima declarație de război între apă și pîine, între vin și capătul ros al sforii aurii;

te-aș striga, dar mi-e că nu ai să-ți ridici mîna spre mine vreodată.

May 20, 2017

Gînd 91 sau de-a neterminatelea

mă termin prematur, în încîlceala unei apăsătoare oboseli, de lipsa ta, de lipsa lucrurilor dragi, de neînțelegerea felului în care te-ai dus, dintr-o dată si fără de început ori sfîrsit, de golul din urmă, de golul dinainte-mi, de tot; mi-e foame, dar mi-e că de lipsă de somn am să pier – eu ce nu mi-am dormit niciodată; mi-e că n-o să știu ce-o să fac cu diminețile, mi-e c-am să-mi găsesc cutia crem goală de scrisori; mi-e că n-are să-mi mai miroase sufrageria a crini, a trandafiri uscați si neterminare.

te-ai dus, cu toate dinainte-ți, te-ai dus cu dimineți si crini, cu uscăciunea si “moist dearness”-ul tău cu tot, te-ai dus cu scrisul mărunt si cravata legată strîmb, cu nodul mic, anost; de cealaltă parte a lumii, din colțul mic si întunecos, cu becurile de-o sută toate arzînd – te chem printre cristale curgînde pe marginea tuturor lucrurilor pe care vreodată le-ai atins; mi-e praful neșters si frigiderul gol; mi-s hainele necălcate si după-amiezele nu mi le mai știu umple cu nimic alta decît neterminare.

mă termin prematur, încîlcit si bolnav, de-un fel de niciodată acolo, niciodată destul; si tot ce-as vrea ar fi să mi te găsesc mică si a flori mirosind, pe colțul canapelei, tristă, asteptîndu-mă; pe mine si neterminarea-mi a niciodată aducînd.

atît

netermin, aici!

May 5, 2017

Gînd 90

de după un an, cu gîndul greu la tine dus

cu mîinile mici și sufletul plăpînd

mă-ntorc spre luminile zărinde in luciul lacului

și pe mine din tine mă dor.

n-ai înțeles nimic și mi-e că nici din Yves

n-ai să-nțelegi nimic; nimic din noi, nimic din de dincolo-ul

zilelor pierdute în cadă, gol și fără de capăt, cu mîinile întinse

înspre ce am fi putut să fim de n-aș fi fost eu – eu.

mi te întorci, mi te termini dintr-altul, mi te plîng

la capul patului desfrînat în întindere și imaginea

neterminată a coapselor rozii.

mi se face de mine și noi; mi se face de zilele vechi,

a coajă de miercuri mirosind, cu iz absurd de celălalt capăt

al unui weekend neterminat, neînceput.

mi te pierzi, mi te duci – înspre cine te cheamă mai mut.

mi te caut discontinuă, mi te încep negasită

la marginea așternutului murdar de clipe în doi.
de dincolo de canapea – îmi rîde a chemare trecutul.

din sfertul neînceperii tale – mi se termină cîntul
te duci; și îmi ești, deopotrivă

cămin și temniță

Cristos și cădere

pămînt de flori

și capăt de drum
te strig!

March 25, 2016

Gînd 89

Trupul tău,

Creion cerat topit

În nebunia-mi,

Întors pe toate părțile

De-un violent orgasm. 
Din camera de alături

Aud încă geamătul surd

Lovindu-se cauciucat 

De pereți. 
Mi-e sete. 

September 21, 2015

Din dorul negăsirii aurii

habar nu te am; pierdută între cîteva rînduri scrise stîngaci, mi te-ntinzi între gînduri, strîmtă în tricoul alb; te-acoperi de buclele lungi – cîrlionți de primăvară curgînd timid peste umerii-nguști; un fel de uitare aleasă, tînjind languros după Augustul sfîrșind înverzit; degete-amestecate-n cîrlionți, zîmbetul ascuns de-o șuviță rebelă, ochii visînd la ceva ce încă n-a fost; ori la anii trecuți, pierduți copilărind în alergare; un fel de timiditate ne-spusă, un fel de-amîndoi ne-mpliniți.

din ochii căprui iți fuge spre lume nespusul, amestecată poveste a ceea ce-ai putea să fii – de-ar avea vreun capăt iubirea; te cauți în tine, te cauți în mîna prelungă prin păr, prin iarba a proaspăt cosit mirosind și caldul aceleiași după-amiezi; te repeți obsesiv, negăsindu-te niciodată aceeași.

de mi-ai fi vreodată mălin – aș umple casa de tine, împrăștiată toată pe covorul unei sufragerii prea mici; de mi-ai fi vreodată ecou – te-aș striga în scările tuturor blocurilor; de mi-ai fi vreodată tîrziu – te-aș întoarce-nainte, să-mi lepezi povara; și gîndul nebun, răsturnat peste grămada de blond verzuliu.

de mi-ai fi timp, pentru o clipă măcar mi te-aș face pădure.

June 6, 2015

Gînd 88

te-as privi de dincolo de lemnul greu al barului din fata mea – de-aș sti ca lumea mea ar fi vreodată alta;

Saptamini mai tirziu – lumea mi-a devenit alta, in alt fel, necunoscut cumva si drag deopotrivă. Îmi trec prin minte ginduri-ghiocei, si capete de înserare mi-e avintul. De dincolo de lemnul greu – te știu de-acum aproape, un fel de continuare a ceea ce mi-ar fi plăcut sa te fi fost a fi.

Mi-e bine si mi-e mică-nsingurarea. Si știu ca lumea nu se termina aici.

May 14, 2015

Blown-off illusions

running around the insides

of your last remaining selfless act –

I cannot escape; locked

between walls of remorse – the

thought of sharing the 7 years of lust

with whatever part of you

you will be willing to share –

scares me into mindless depictions

of sexual innuendos.

 

At the end of the road

there will always be a traffic light.

 

Just pick your lane

wisely.

 

In the end – it will always be

your loss.

 

May 13th – Eden Prairie

April 19, 2015

Gînd 87 – my 50 shades of weird colors

Aproape nimic mai senzual, mai submisiv si mai de pofte deschizător precum coborîtul de pe tocuri al unor glezne subțiri. Te faci a mea, mi te dărui. Îmi cresc în mine – alpha-avînt ridicat la rang de seară în doi. Dăruirea-ți totală – în tonuri de sex trivial. Ludic amorf – sinele meu se termină-ntre degetele tale.

Ai coborît printre mine, nefiresc sentiment de leșin.

March 2, 2015

Gînd 86

fug; caut; de dincolo de perdele gri – mă privești; goală de toate cele, nebunie în vînt încurcată, mi te împrăștii peste primăveri netrăite; un fel de capătul zilelor, împrejmuit de nopți colorate sumar, capete de nebunie nespusă, nescrisă, niciodată auzită ori rostită; fug; caut; mă-ncurc în ore de nesomn și vin, mă termin prematur, între cuvinte anost așezate-mpreună, cu gîndul dus la verdele a soare mirositor din jurul coapselor tale; fug; caut; n-ai să înțelegi niciodată nimic din mine; am să te încep acolo unde mă termini, zi de zi, nesfîrșire împrăștiată în diminețile reci de Martie devreme; prin sticlă și fum mi te caut, fluturîndă, nebunie fără de sens, haotică interdependență a unui eu ce-am fost cu tot ce n-am apucat vreodată să fiu; unde ești? niciodată! fug; caut; nefirescul unui ieri fără tine, împletit într-un fel de culori cu nebunia unui azi ce n-are să mai fie, niciodată; te termini unde eu încă nici n-am început, mă amestec prin tinele tău nespus;

de-ar fi să-mi fii primăvară – m-aș întoarce nopțile-n patul femeilor nespuse, zîmbind a amar.

Tsunami

TSUNAMI [pr.: țunámi] n. Val gigantic care apare la suprafața oceanelor în urma cutremurelor submarine. /Cuv. jap.

TED Blog

The TED Blog shares interesting news about TED, TED Talks video, the TED Prize and more.

AraNaluca

E toamnă ...

Bunele Maniere

arta de a trai cu eleganta

În grădina mea

apar trandafiri dar și buruieni!

@soffys

Life... as I know it!

Sweet Escape

"People are more what they hide than what they show"

Mirela Pete. Blog

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

A d i n a M i r e l a B u r l a n

© Copyright Adina Mirela, All rights reserved, O ilustratoare visătoare Oamenii care visează sunt suflete prețioase

bloodie

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

Ring of Gyges

lumea mea

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Cătălin Ionescu

Nu deschide gura decât dacă vorbele tale sunt mai frumoase decât liniștea.

ILikeItComplicated

Yet she likes complications. She wishes she could turn and say: "I like people who unbalance me.”

AltergEgoEva

in extaz de la extrem la extrem

Jurnalul Evei

Please don't romanticize me. I am not who you think I am.

Fulgerica

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

cabral.ro

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers