Gînd 29

De cîteva zile încoace mă întreb dacă singurătatea e o virtute sau cel mai mare eșec cu care cineva poate fi pus față în față.

[…]

Atît. Atît pot să scriu azi, aici, acum. Aș vrea  mai mult – dar ceva îmi lipsește. Poate oamenii cu care să împart sentimentul singurătății sau poate cei cu care să nu mă mai simt singur. Poate-mi lipsește femeia-muză sau poate doar căldura e prea multă. Cert e că singurătatea are să-mi rămînă în seara asta doar mie, mai mult ca oricînd, imposibil de împărțit cu voi, oricine și oriunde ați fi. Și poate – speranța moare ultima, parcă așa era – careva dintre voi are să citească rîndurile astea, are să simtă un soi de milă la adresa mea și-are să zică ceva. Că speranța ailaltă, de-a mă trezi neașteptat cu cineva drag la ușă, cu chef de povești și de sentimente-ntinse pe masă – e dusă dracului de multă vreme. Nimeni nu vine, niciodată, aici. Nimeni neinvitat, nimeni neplanificat, cu grijă, înainte.

FML! Once again, some months later, on a different blog. The feeling, though – is still the same!

Advertisements
Tags:

10 Comments to “Gînd 29”

  1. Nu-i nici virtute, dar nici eșec. Cu toții avem momente de singurătate, indiferent de vârstă. Când ea devine apăsătoare e totuși un semn bun, înseamnă că am rămas umani. După părerea mea singurătatea devine o problemă ori un eșec în momentul în care nu suntem conștienți că am rămas pentru o clipă singuri.
    Cât despre întâlniri neplanificate…sunt tot mai rare în ziua de azi. Eu dau vina oarecum pe tehnologie, socilaizarea de azi mi se pare că a trecut la un alt nivel. Azi e suficient să fii activ numai pe rețelele de socializare, să planifici totul din timp prin sms-uri, conversații online. Mi se pare că suferim de o lipsă acută de spontaneitate, nimic nu mai pare imprevizibil. Mie mi-e dor oarecum de vremurile de altădată, de oamenii pe care puteam să-i întâlnesc pe drum și să-mi zică direct ce au de spus ori să păstreze un rest pentru o viitoare conversație. Așa, cum ajung acasă, primesc completarea pe Facebook ori pe mail. Trist și sec 😦

    • Vezi? 🙂 Tocmai ai fost omul drag, neplanificat, de la ușă 🙂 Deja mi-e ceva mai bine! Adică…e prima oară cînd zici ceva aici, în căsuța mea virtuală. Și zici bine, mai bine decît aș fi zis-o eu și cumva sentimentul ăla de singurătate se face mai mic, se ascune undeva-n interior: e cineva care înțelege, e cineva care știe, e cineva căruia îi pasă.

      Strict despre singurătate povestind – acuma 15-20 de ani fugeam de ea în orice clipă m-ai fi găsit. Nu cred că în afară de momentele în care dormeam – și nici atunci mereu – mă găseai vreodată singur. Apoi a început, acu’ vreo 10 ani, să-mi fie dragă și să o caut. Erau momentele mele de eu cu mine, de bine interior, de analiză și concluzii. Și-acuma – iar mi-e silă de ea. Atîta numa’ că acuma nu mai am energia de-acu’ 15 ani, să fug de ea și să m-ascund printre oameni mai mult sau mai puțin aproape. E ciudat și nu știu, încă, cum ar trebui să interpretez schimbările astea…

      Cît despre lipsa neprevăzutului ăluia – e DOAR vina tehnologiei! Eu urăsc telefoanele mobile și faptul că mereu ești de găsit sau poți găsi. Urăsc faptul că pe toți ne leagă feisbucii și nimeni nu mai mișcă nimic fără să anunțe fie acolo, fie pe Instagram, fie mai știu eu unde. Și cu toate astea – dacă aș renunța la ele – aș fi mai singur ca niciodată! N-aș mai ști de nimeni nimic și nimeni nimica de mine. Rău cu rău dar mai rău fără rău…

      Și mie mi-e dor de anii de demult, cînd ne găseam la ore fixe, fără să întîrzie nimeni, deși n-aveam telefoane. De întîlnirile spontane, de care zici și tu, cînd te bucurai de orice veste mică, nouă, pe care n-aveai altfel cum s-o afli. Mi-e dor de anii ăia, mi-e dor de oamenii ăia….

      Și-am scris un comentariu mai lung decît postarea 🙂

      Mulțumesc că ai socializat cu mine 🙂

      • Mulțumirile vin și din partea mea.
        Cred că ne-am sincronizat oarecum, căci și eu eram îmbiată de sentimente asemănătoare.
        Să știi că deseori îți citesc blogul, mă regăsesc în unele pasaje pe care le scrii și pot spune că pe alocuri îmi amintești de Emil Brumaru ca și stil. Evident, nu mă aștept ca tu să ajungi pe blogul meu în condițiile în care eu povestesc numai despre lucruri femeiești (cu excepția postărilor din SuperBlog), m-aș simți stingherită să te știu pe acolo. Admir persoanele care încearcă să vorbească sincer despre ele, eu stau mai prost la capitolul ăsta (probabil e și nesiguranța vârstei undeva la mijloc).
        Te salut din nou și păstrez un ochi asupra blogului tău și pe viitor!

  2. e alt-cineva trăitor în…tine?

  3. De cateva luni ma intreb acelasi lucru si tot nu am gasit un raspuns. Poate vom afla raspunsul atunci cand nu vom mai intreba…

    • Sau poate nu este un răspuns? 🙂

      Sau poate, mai degrabă, sîntem noi prea egoiști să vedem și ce e fain în jur? Poate ni-s prea sus țintele? Poate vrem prea mult, mai mult decît ni se cuvine, mai mult decît ar trebui, în mod normal, să așteptăm de le cei din jur?
      Oh, crap! Am pornit de la o întrebare și-am mai adaugat o gașcă întreagă. La fel de fără de răspuns, la fel de “mîncătoare” de nervi, cuvinte scrise și sentimente împrăștiate pe pereți de camere goale 🙂

      Hmm….tre’ sa-mi “reconsider” prioritățile: ia uite ce faine comentarii scriu 🙂 🙂

      • Eu zic ca intrebarile ne mentin spiritul viu. Daca am functiona dupa “crede si nu cerceta” am fi saraci spiritual. Adevaratele intrebari sunt cele fara raspuns…

        • Apoi aia îi clar! Anume că n-avem cum (ăștia de mai și gîndim) să funcționăm pe principiul ăla! Eu unul n-aș putea în veci; și nici nu cre’ că aș putea sta în preajma cuiva de felul ăla….

          Cît despre întrebări … you said it, girl! 🙂 Kudos to you! 🙂

Zi-ne cu cuvintele tale:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Tsunami

TSUNAMI [pr.: țunámi] n. Val gigantic care apare la suprafața oceanelor în urma cutremurelor submarine. /Cuv. jap.

TED Blog

The TED Blog shares interesting news about TED, TED Talks video, the TED Prize and more.

AraNaluca

E toamnă ...

Bunele Maniere

arta de a trai cu eleganta

În grădina mea

apar trandafiri dar și buruieni!

@soffys

Life... as I know it!

Sweet Escape

"People are more what they hide than what they show"

Ale în țara cuvintelor

Să mă iertați pentru că detest monotonia, clișeele, și limbajul de lemn!

Mirela Pete. Blog

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

A d i n a M i r e l a

© Copyright Adina Mirela, All rights reserved, O ilustratoare visătoare

bloodie

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

Ring of Gyges

lumea mea

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Cătălin Ionescu

Nu deschide gura decât dacă vorbele tale sunt mai frumoase decât liniștea.

ILikeItComplicated

Yet she likes complications. She wishes she could turn and say: "I like people who unbalance me.”

L.M.T.

Just another WordPress.com site

AltergEgoEva

in extaz de la extrem la extrem

Jurnalul Evei

Please don't romanticize me. I am not who you think I am.

Fulgerica

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

cabral.ro

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

%d bloggers like this: