Petecul de piele, abia zărindu-se de undeva din umbra bluzei un pic prea scurte – durere surdă, potrivire în imagini a gîndurilor ultimilor ani. Tu, mică şi cuminte, în colţul tău, nevăzută şi neînţeleasă de nimeni; eu, apatic şi imberb, oglindă neştearsă a viselor din spatele ochilor tăi.
Niciodată aceiaşi, niciodată la fel, niciodată alături, niciodată noi.
Zi-ne cu cuvintele tale: