aș vrea să mi te știu un alt fel de tu;
aș vrea să-mi vii dimineața devreme –
miros de zori și-mpleticeală peste ochi –
și să mă chemi cu tine în oraș; în celălalt capăt,
pe marginea stîncii, la umbra tufișului verde de dor;
aș vrea ca în loc de cafea să-ți beau gîndul de-azi noapte,
din mîna ta mică în cana de tablă întins;
aș vrea să stai lîngă mine, pe-un trunchi de copac
și să privim amîndoi absenți împînzeala de fluturi;
aș vrea să cobori treptele blocului chicotind
și eu să te-aud din garaj, printre motorul turat și
pata de ulei întinsă pe-asfalt.
Aș vrea să mi te știu un alt fel de tu;
același în esență – doar că ceva mai roșcat,
cu picioarele mai lungi și sînii mai mici.
Din capătul străzii – cîinii mă latră de cîte ori
cobor din mașină.
Un alt fel de tu, uleios și stingher.
Zi-ne cu cuvintele tale: