Mai bine să nu mai vii; să nu mai vii niciodată, să mă laşi aşa singur cum sînt, să nu-ţi mai pese, să nu te mai doară în nici un fel. Mai bine să stai acolo, în lumea ta, alături de toate celelalte ele, toate cîte vreodată mi-au trecut prin viaţă în vreun fel şi toate cele pe care mi le-aş fi dorit în preajmă-mi la un moment dat, staţi acolo toate şi pe mine lasaţi-mă în pace. Oricum, de-atîta singurătate, n-aş mai ştii ce să fac cu tine, oricare ai fi şi cu orice gînd mi te-ai apropia. Stai aşadar acolo şi lasă-mă cu gîndurile, fanteziile şi nebuniile mele. Doar eu şi greierii, doar eu şi ploaia, doar eu şi cuvîntul scris, negru pe alb, mic şi rotund, cuminte şi plin de înţelesuri.
Sînt o adunătură nebună de imagini şi dorinţe, ascunse care mai de care mai adînc, într-un nefiresc de sentimente şi trăiri, împărţite între zeci de femei, în zeci de ani, amestecate printre zîmbete, atingeri şi neputinţă.
Cînd ai să mă vrei alături – o s-o ştim amîndoi şi-o să rescriem tot.
Ultimele comentarii