there's someone in my head – but it's not me

Un alt fel de “Challenge Accepted”

într-o zi, mi te-ai scurs ca un fel de căldură proaspătă pe capătul neșlefuit al spatelui arcuit de singurătatea nopților trecute, departe de tot ce mi-ar fi putut lumina diminețile; ca un fel de cuvînt, ca un fel de privire blîndă în urma pașilor largi, asemeni ceștii de ceai aburind parcă și mai tare ceața unui noiembrie devreme, printre betonul blocurilor gri și țipătul ascuțit al traficului la ore de vîrf – te-am simțit aproape, parte din mine, prelungire a gîndurilor și viselor mele trecute, mai aproape decît mi-am fost eu mie vreodată; nu știu cine ești, nu știu ce vrei de la mine, din mine; mă pierd în ochii tăi, cu gîndul doar la ei dus, mă găsesc dansîndu-mi singurătatea prin casă, deodată stingheră, nelalocul ei, străină de mine; sentiment ciudat, niciodată înainte-ntîlnit; îți simt degetele împletindu-mi-se prin palme, fior nebun a ploaie de vară aducînd, miros de iarbă proaspăt tunsă și rîs de copil dimineața; ești tu, un alt fel de eu, într-un alt fel de lume, mai bună, mai simplă, mai devreme seara acasă.

din răcoarea unei toamne tîrzii – undeva, în capăt de linie, aștept să mă iei înc-o dată de mînă…