mi-e dor de tine
cu orișice cuvînt nespus
și orice deget repetent în nepăsare
cu părul spulberat de-apus
mi-e-un dor nebun, din ce în ce mai tare
mi-e dor de tine
din pozele acoperite-n praf și sens
din albul mult prea alb, uitînd să se-mplinească
de prin orașul gol, pustiu și nefiresc
din puștiul încă nenăscut, ce-ar vrea să crească
mi-e dor de tine
si de povestea-ți la-ntîmplare-n zori de zi
de palma mea acoperindu-ți pumnul rece
de ochii mari, căprui care mă-ntreabă ”știi?”
cu fiecare clipă care trece
și vreau să-ți zic, și vreau să te ating
și vreau cu drag să mi te uiți în ochi
cu tine vreau să-mpart și bun și rău
și gri și alb și roșu de deochi
și de din capăt nesfîrșit de lume
să-ți zic (a cîta oară?!) ”te iubesc”
și tu să mi te cuibărești în brațe
ca într-un fel de impecabil nefiresc
mi-e dor de tine, știi?
și viața mi se scurge…
there's someone in my head - but it's not me 
Zi-ne cu cuvintele tale: