Archive for May, 2014

May 26, 2014

Nesfîrșire la două capete

am început să mă obișnuiesc cu singurătatea; de-o vreme – chiar nu mai e nimeni cu care să-mi împart după-amiezele; mă învîrt de nebun prin apartament, coatele mă dor de la prea multe mese sprijinite, nu vorbesc cu nimeni și, în genere, nu fac nimic; nici măcar băile lungi și fierbinți nu-mi mai pică bine (ar fi și culmea, de fapt, cînd în casă sînt 30 de grade).

singurii cu care mă mai împart din cînd în cînd sînt cîte un pic de muzică, poate un vin, niște fluturi de noapte rătăciți, cîte un greier care se agită bezmetic pe balcon și uneori, foarte rar, ploaia; mi-e bine că măcar mă pot iubi din nou cu ea: nu mai e rece, nu mai e lipsită de sentimente; mi se face de vară, de dor, de bun și a praf mirositor.

***

bîțîi neobosit din picioare, o ascult – din nou! – pe Beth Hart și mi-e ciudă că nu-s capabil să fac nimic; nici măcar să mai scriu; bine… poate și lipsa unei muze sau a unor evenimente cît de cît demne de semnalat să fie de vină, dar oricum – simt că nu mai pot scrie așa cum o făceam nu mai departe de săptămînile trecute; dar mai devreme am reușit să mă prefac c-aș cînta la chitară; măcar asta e nou! mă rog… chitara nu-mi sună curat; iar vocea (de parcă n-ar fi destul că e ruginită!) mi-e teamă s-o las liberă; mi-e teamă c-aș cînta fals, că n-aș mai putea ca pe vremuri; și cel mai teamă mi-e că poate m-aude cineva și mă fac de rîs; poate…

***

aș vrea atît de mult să trăiesc! am senzația că-mbătrînesc prea repede, prea brusc; am senzația că trec zilele și anii pe lîngă mine și eu nu fac nimic; în nici o direcție; îmi privesc copiii crescînd departe de mine, pe Ea îmbătrînind departe de mine – și mă simt tot mai fără de rost.

Într-o dimineață – am să mă trezesc singur și cu ei toți departe duși; și nici măcar nu voi fi fost trăit cu ei, cei mai frumoși ani; și nici măcar mie nu îmi va fi fost, în vreun fel anume, bine.

Ne sîntem, unii altora, terminații nervoase la sfîrșit de săptămînă și ținta unor refulări aiurea. Ne sîntem, unii altora, luminiță și capăt de tunel; ne cunoaștem tot mai puțin și, cu cît ne căutăm mai mult – cu-atît mai tare ne-ndepărtăm.

Eu aici, voi acolo, niciodată îndeajuns noi.

Advertisements
May 26, 2014

Gînd 69

orice legătură între doi indivizi durează exact pînă în momentul în care interesul unuia pentru celălalt e depășit de cel pentru următorul la rînd; orice încercare de-a mai salva ceva e inutilă.

resistance is futile…

May 22, 2014

Un fel de capăt neterminat, neînceput, de Mai

Nu pot să dorm. Nu vreau să dorm. De ceva vreme, zile ori săptămîni, nici nu contează. Recitesc seara texte de-ale mele și mă umplu de imagini și amintiri. E ciudat cum poți să te pui pe hîrtie în momente de neputință, de neterminare de sentimente, ca și cum nimeni nu ar înțelege nimic, ca și cum. Mi-e Mai și încă n-am dormit afară. Am vrut aseară; poate azi, totuși. Ceva mă reține și nu-mi pot nicicum da seama ce anume. Poate nu mi-e nici o ea, mi-e doar Mai singur – și de-aia. Poate nu mi-e de drag și de ploaie, doar de noapte și vin. Poate nu mi-e de piele fină și parfum cald, ci doar de singurătate între patru pereți. Poate de-aia. Sau poate m-am terminat, de tot. Un fel de capăt de drum, un fel de sfîrșit prevestind începuturi. Poate. Habar nu am. Nu MAI am. Nimic, de nicăieri, de nici un fel, niciunde.

FUN FACT(?) – e Mai, Joi, 12:19 AM și eu ascult Alice în țara minunilor. Povestea.

May 11, 2014

Gînd 68

ție, pentru că-mi ești…

 

în cercuri concentrice roșii și gri

mi te-nvîrți paralel printre umeri;

mi-e teamă că nici măcar azi n-ai să vii,

cînd e vremea tristețea să-mi numeri,

să-mi întorci printre perne amor și extaz,

ca pe-un fîn ce cu furca-l despici;

să mă-mpingi către usă, să nu-mi dai nici răgaz

să-nțeleg că ai fost TU aici.

 

De din capătul scării te privesc nefiresc –

ne-nțelegere-n ochi și în vise –

și privindu-te văd cum arípile-ți cresc

și-ți rămîn prizonier între ușile-nchise.

 

Ca un cîine bătrîn, un pic orb, șchiopătînd

mă tîrăsc între patru pereți

și îți scriu zeci de rînduri – cuvinte-așteptînd

să te naști peste-o mie de vieți.

 

Ca o mînă întinsă aș vrea să te știu,

peste podul ce-mi leagă acum de atunci.

Legămînt peste timp mi-ar plăcea să îți fiu.

Și umăr de plîns.

Și tată de prunci.

 

May 8, 2014

Gînd 67

din împletire de negru și blond

din glezne dezgolite și pantaloni albi

din ochi pe care nu-i văd, îi doar aud –

îmi cobori încet pe marginea zilei de ieri

la fel cum îmi coborau, ancestral parcă,

sentimentele pe șira spinării, imberb fiind

și neterminat încă; scîrțîit de arcuș mi-e

lipsa ta, sacîz tocit de mîinile-ți reci și prelungi;

coboară-mi încă o dată peste omoplatul stîng,

umple-mă de bunătatea dimineților cu tine,

dă-mi înapoi trăirile crețe și atingerea pierdută

a degetelor desenînd cercuri pe pielea mea.

 

Și cînd ai să mi te termini – am să te duc pe brațe

pînă la capătul aleii argintii; și-ai să-mi zîmbești,

cu ochii nevăzuți și gleznele dezgolite; de mine; de tot.

 

Scîrțîit de arcuș, vioară neterminată ce-mi ești.

 

May 4, 2014

Gînd 66 – challenge accepted

Motto: “Du-mă, fericire-n sus

Mă trezesc singur. Te caut.

Îmi vii alături – nălucă a ceva ce-am vrut cîndva.

Mi te prelingi printre degete,

ca o prelungire lichidă a ceea ce sînt.

Îmi fugi în cercuri largi

Dinaintea ochilor – și mă lași așteptînd,

Cu gîndul la nopțile petrecute-n

Brațele tale, rostogolindu-ne,

Unul peste altul, unul prin altul, mereu.

Singur. Neputincios și gol.

Îmi vii, noaptea. Goală de tine, goală de tot.

Nu te recunosc; mă-nvîrt în juru-ți

Pînă cînd te simți a mea, cu totul,

De tot.

Mi te dărui. Nu mai înțeleg de ce.

Plec. Mi te las, goală de tot

Și de toate.

Mi-ești singură; capăt de tunel

îți sînt.

Ne terminăm, prelungiri infinite,

Unul peste celălalt, în depărtări

Pe care nici măcar noi nu le mai

Înțelegem.

Mi-ești gata.

Ți-s sfînt.

May 4, 2014

Gînd 65

mi te-amintesc vag; imagini cu tine mi se învîrt uneori prin minte – și mi-ar plăcea să mi te știu ceva mai aproape, ceva mai reală, ceva mai cu mîna de atins. Nu că n-aș ști cine ești, ori unde anume în viața mea ai avut un cuvînt de spus ori o piele de-atins. Nu. Mi te știu prea bine, cu bunele și relele tale; cu părul și ochii negri, cu degetele lungi cu unghii tăiate rotund – de parcă ai ști! -, cu picioare ușor strîmbe și zîmbetul larg, șovăielnic, arătător de dinți albi și drag; mult, foarte mult drag.

Doar clipele cu tine-mi sînt confuze – nu știu unde și dacă s-au petrecut; nu știu cît din ele e real și cît anume aș fi vrut eu să se întîmple; cît din trupul gol întins pe patul meu era de fapt al meu și cît anume culori într-o poveste; cît din gustul dulce-acrișor era gust și cît anume închipuire; care dintre lacrimile alergînde pe sîni erau ale tale și cîte anume sudoarea mea emotivă.

Și poate nici n-ar fi un capăt de lume – dacă aș ști unde anume să te mai găsesc, să putem împreună, încă o dată măcar – să pictăm pînze absurde, ne-nțelese în dimineața de după. Și poate dacă nu te-aș mai vedea de departe trecîndă pe marginea cealaltă a drumului – călătoria mi-ar fi mai ușoară și cu țel de urmat.

Și dacă din toate astea am ieși cumva amîndoi învingători – aș tăcea, ca de capăt de drum.

Tu, cu rochia ta neagră pînă-n pămînt…

Tsunami

TSUNAMI [pr.: țunámi] n. Val gigantic care apare la suprafața oceanelor în urma cutremurelor submarine. /Cuv. jap.

TED Blog

The TED Blog shares interesting news about TED, TED Talks video, the TED Prize and more.

AraNaluca

E toamnă ...

Bunele Maniere

arta de a trai cu eleganta

În grădina mea

apar trandafiri dar și buruieni!

@soffys

Life... as I know it!

Sweet Escape

"People are more what they hide than what they show"

Ale în țara cuvintelor

Să mă iertați pentru că detest monotonia, clișeele, și limbajul de lemn!

Mirela Pete. Blog

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

A d i n a M i r e l a

© Copyright Adina Mirela, All rights reserved, O ilustratoare visătoare

bloodie

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

Ring of Gyges

lumea mea

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Cătălin Ionescu

Nu deschide gura decât dacă vorbele tale sunt mai frumoase decât liniștea.

ILikeItComplicated

Yet she likes complications. She wishes she could turn and say: "I like people who unbalance me.”

L.M.T.

Just another WordPress.com site

AltergEgoEva

in extaz de la extrem la extrem

Jurnalul Evei

Please don't romanticize me. I am not who you think I am.

Fulgerica

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

cabral.ro

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers