there's someone in my head – but it's not me

ție, pentru că-mi ești…

în cercuri concentrice roșii și gri

mi te-nvîrți paralel printre umeri;

mi-e teamă că nici măcar azi n-ai să vii,

cînd e vremea tristețea să-mi numeri,

să-mi întorci printre perne amor și extaz,

ca pe-un fîn ce cu furca-l despici;

să mă-mpingi către usă, să nu-mi dai nici răgaz

să-nțeleg că ai fost TU aici.

De din capătul scării te privesc nefiresc –

ne-nțelegere-n ochi și în vise –

și privindu-te văd cum arípile-ți cresc

și-ți rămîn prizonier între ușile-nchise.

Ca un cîine bătrîn, un pic orb, șchiopătînd

mă tîrăsc între patru pereți

și îți scriu zeci de rînduri – cuvinte-așteptînd

să te naști peste-o mie de vieți.

Ca o mînă întinsă aș vrea să te știu,

peste podul ce-mi leagă acum de atunci.

Legămînt peste timp mi-ar plăcea să îți fiu.

Și umăr de plîns.

Și tată de prunci.