there's someone in my head – but it's not me

Nu pot să dorm. Nu vreau să dorm. De ceva vreme, zile ori săptămîni, nici nu contează. Recitesc seara texte de-ale mele și mă umplu de imagini și amintiri. E ciudat cum poți să te pui pe hîrtie în momente de neputință, de neterminare de sentimente, ca și cum nimeni nu ar înțelege nimic, ca și cum. Mi-e Mai și încă n-am dormit afară. Am vrut aseară; poate azi, totuși. Ceva mă reține și nu-mi pot nicicum da seama ce anume. Poate nu mi-e nici o ea, mi-e doar Mai singur – și de-aia. Poate nu mi-e de drag și de ploaie, doar de noapte și vin. Poate nu mi-e de piele fină și parfum cald, ci doar de singurătate între patru pereți. Poate de-aia. Sau poate m-am terminat, de tot. Un fel de capăt de drum, un fel de sfîrșit prevestind începuturi. Poate. Habar nu am. Nu MAI am. Nimic, de nicăieri, de nici un fel, niciunde.

FUN FACT(?) – e Mai, Joi, 12:19 AM și eu ascult Alice în țara minunilor. Povestea.