there's someone in my head – but it's not me

pe rever de sacou

cu mîna stîngă aș vrea

să îți scriu testamentul

dragostei noastre;

n-ai înțelege nimic

și n-aș încerca

să-ți explic strîmbul

cuvintelor mici.

Poate doar, spre final,

te-aș lua de mînă

și ți-aș rîde

singurătatea.

Un fel de pecete a ceea ce

ți-aș fi putut fi de nu

mi-ai fi fost

nesfîrșire.

Cînd plouă – pămîntul e

sauna pietrelor.

mi-e teamă că timpul mă caută

în chinul infantei,

întinsă pe perete noaptea între

luna plină și somn

și n-am să prind din urmă

ultimii tăi pași

făcuți cu pantofi roșii cu toc

acoperind degetele lungi,

nevopsite de preaplinul pervers al unei

jumătăți de noapte pierdută.

Dincolo de sunetul abia simțit

al vinilului ce stă a se termina

lîngă tine –

orele mele curg

și nu mi se va mai scurge

niciodată dintre dinți

jurămîntul trivial al primei

nopți împreună.

De dincolo de marginea patului –

bordură strîmbă a trotuarului ce-ți sînt –

picioarele tale-mi zîmbesc trist și gol

neputință întinsă în nylon pătrat.

Mi se face dor de un

muc de Carpați.