Archive for ‘Cu iz politic’

June 26, 2013

Hasta Siempre

Scriam cîteva posturi mai în spate de ochii lui Che și despre cum l-am descoperit acu’ mulți și cum totul a dat într-un fel de obsesie, cum fac eu mereu pentru lucrurile care-mi sînt, la un moment dat, dragi. Tot atunci demult, căutînd materiale despre Che – inevitabil am adunat și muzică. Tot în postul deja menționat va link-uiam către Nathalie Cardone și Carlos Puebla. Eu am dat, atunci, de ei – după ce-am gasit întîi de toate asta:

Am început să scriu postul ăsta exact în același moment în care, cel puțin teoretic, Buena Vista Social Club și-au început recitalul la Cluj (Napoca). Mai bine de o lună de zile am urmărit on a daily basis unul din site-urile pe care se vindeau bilete pentru concert, sperînd cu fiecare zi trecută că are să-mi rămînă și mie bilet. La un moment dat – se terminaseră și m-am consolat că asta e; n-am fost pe fază. Apoi au mai dat drumul o serie și m-am bucurat ca un copil. Și iar le-am urmarit zilnic. Sincer să fiu – în afară de AC/DC-ul de la București la care am fost – ăsta a fost singurul concert la care voiam din tot sufletul să merg. Și-n concluzie – acuma stau și scriu aici, ascultînd BVSC pe YouTube, singur ca de obicei, lipit de singura bere pe care o am și fumînd cu grijă din ultimele țigări.

Răsare de ce-ul? Păi e simplu: p**a bani! Că doar eu muncesc doar pentru stat, bănci, dări, taxe și alte alea. NU pentru mine, NU pentru familie, NU pentru copii, NU pentru nimic altceva! Trag o lună ca bou’ doar ca să am în 10 cu ce plăti contribuțiile lunare și combustibilul de mers la serviciu și acasă la ai mei in weekend. În rest? Who the fuck cares?! Îmi ziceți că am io probleme cu gestionarea banilor. Mă-ntrebați ce căcat fac cu ei? Păi hai să facem o analiză parțială:

Chirie 787.5
Cheltuieli (asociație, gaz, curent, internet, telefon mobil) 570
Juma’ de rată BCR, că juma’ plătește Dana 800
Rată Raiffeisen 350
Combustibil 650
Papa cantină serviciu 300
Papa de seara 300
Țigări (1 pachet pe zi, că E scumpe) 465
TOTAL 4222.5

Cam asta-i ce e musai într-o lună. Vă las să presupuneți cît cîștig, ce anume aleg să sar în fiecare lună sau să amîn ca să mai pot lua și niște beri din cînd în cînd. Nu mai povestim de lunile în care se gată pasta de dinți, hîrtia de cur, șamponul, spuma și lamele de ras, săpunul, spray-ul, detergentul (de vase și de rufe), uleiul, sacii de gunoi și odorizantele (de budă sau de cameră), toate deodată. Ce-i drept – ca să vă ajut – m-aș putea lăsa, în primă fază, de fumat (să nu uităm că acu’ nu mai mult de o juma’ de an fumam 2 pachete pe zi; deci 8-900…). Și-apoi m-aș putea lăsa și de mîncat, că oricum nimic n-ar mai avea nici un sens (nu că acuma aș mînca cine știe ce; să ne înțelegem!).

Și azi vorbeam cu diverși alți oameni, tineri, mai bătrîni, mai prinzători de fluturi, mai la casele lor, mai cu funcții, mai fără: TOATĂ LUMEA E ÎN ACELAȘI CĂCAT!!!! Să fim oare toți iresponsabili și de bani împrăștietori?! Să ne doară chiar pe toți la cuc și fofo de toate cele, într-un egoism nemaiîntîlnit?! Oare? Chiar așa să fie?…

Deci – dragi tovarăși șî pretini – aștept cu brațele și ușile deschise contabili, experți contabili, consultanți financiari sau orice altă rasă/nație/tip de individ capabil să-mi explice ce să fac. Eu unul nu-s în stare. Eu unul vreau în Cuba. Ăia-s sărăci, da’ măcar îs fericiți. Sau vreau o revoluție, ca să rămînem în sfera Cubei, a lui Che și a BVSC.

Mdeci – ăia de sînteți la concert – Daniela, Coco – enjoy and think of me! Ăialalți (cărora vă pasă) – beți ceva pentru mine – că io n-am nici ce, nici cu ce. Restu’ – mă puteți pupa colo ‘șa, după ce nu mai am cele menționate acu’ trei paragrafe.

HASTA LA VICTORIA SIEMPRE!

HASTA SIEMPRE, COMANDANTE!

Sau cum zicea un domn care mi-i din ce în ce mai drag, dar căruia încă n-am apucat să-i mărturisesc iubirea:

SICTIR, MĂ!

 
Advertisements
June 15, 2013

Mareşalul de Oţel

Azi sînt 131 de ani de cînd s-a născut Mareşalul Ion Antonescu; iar acum 2 saptămîni au fost 67 de ani de cînd l-au căsăpit comuniştii. 67 de ani în care am mers din rău – în mai rău. Şi nu văd nici o luminiţă la capătul tunelului. Şi deseori îmi fuge gîndul la cum am fi fost azi dacă pe 1 iunie 1946 lucrurile ar fi fost altele. Şi deseori mi-l doresc pe Antonescu aici, printre noi. Şi cîteodată, din ce în ce mai des în ultima vreme – mă găsesc seara uitîndu-mă la asta:

Şi mi-e ciudă…

Să-ţi fie bine acolo, Mareşale; măcar acolo!

Atît.

March 31, 2013

A fi sau a nu fi – între parteneriat media și anonimat

Spring SuperBlog 2013 a ajuns la final. Sîntem la ultima probă. La ultimul dead-line, ultimul milestone, din punct de vedere al scriiciunii (mai avem doar de lămurit notele).

Și dacă pînă azi lucrurile au fost mai mult decît roze în curtea mea – de azi s-a produs ruptura. Și nu pentru că aș fi a sore loser (așa cum sugeram la un moment dat), ci pentru că deși sînt principial și corect, sincer și deschis, obiectiv și cu oarece cultură la activ – peste toate astea mai sînt și mut și încăpățînat, și-mi iau jucăriile și mă car acasă atunci cînd mă consider jignit, nedreptățit, mototolit și aruncat la gunoi fără a se oferi nici un fel de explicații de bun simț.

Ar trebui, în articolul ăsta, să vă scriu de ce ar trebui să mă alegeți pe mine partener media din toamnă, la următoarea ediție SuperBlog. Ar trebui să mă prezint frumos, în ambalaj colorat și cu fundiță cel puțin roșie, ar trebui să fac sluj și să zîmbesc frumos, că poate-poate îmi iese și mie ceva la afacere. Ar trebui să vă spun ce fel de blogger sînt, de ce scriu, cum scriu și de ce aș fi mai bun ca oricare ca să promovez următoarea ediție. N-am s-o fac! Și n-am s-o fac așa cum poate v-ați aștepta, n-am să-mi dau dracului principiile nici măcar în ultimul ceas. Și-am să vă spun de ce, probabil, n-ar trebui să mă alegeți pe mine – nimic. Nici partener media, nici cîstigător, nici runner-up, nici măcar finalist. Nimic.

Dezamăgirea de azi a depășit orice limite, pînă și cele impuse de mine, știind la ce mă înham acum o lună. De fapt – nici măcar nu mai e dezamăgire – e dezgust. Așa încît de-aici încolo o să zic ce am de zis, așa cum îmi vine, spurcat la gură și arogant (oricum am observat că se poartă), fără ocolișuri și pupincurisme, pentru că nu mai am nimic de pierdut! Cînd am început concursul ăsta – l-am început cu drag. L-am început cu drag, pentru că e singurul mod în care știu eu să fac lucrurile. Cu atît mai mult să scriu. Oricînd, oricui, despre orice. L-am început ca pe o provocare. L-am început pentru că, fiind la a cîta ediție e – m-am gîndit în prostia mea că tre’ să fie ceva fain și pe bune, că altfel nu rezista atîta. L-am început pentru efortul Claudiei Pătrașcu și cel al Radio Lynx, al căror ascultător fidel eram pe vremea cînd încă erau copii mici, mici de tot (nimeni din echipa de atunci nu mai pare să fie prin zonă acum… era undeva prin….2005-2006, nu mai știu exact). L-am început pentru că voiam să-mi demonstrez mie că pot să duc așa ceva pînă la sfîrșit și l-am început, de ce n-aș spune-o?, ca să-mi cresc un pic cota. L-am inceput pentru că speram că o să dau peste obiectivitate, corectitudine, peste fair-play-ul din sport. Pentru că nu mi-am imaginat niciodată că și scrisul poate fi prostituție, nu în asemenea hal. Și-odată început – mi-am promis să-l duc pînă la capăt. Și nu oricum – ci fără penalizări și fără să-mi încalc mie principiile. Și asta a însemnat să scriu în asemenea mod încît să nu fiu prea departe de tema blogului, să nu periez pe nimeni, în nici un fel, dar să respect întocmai toate regulile și condițiile impuse, să fiu așa cum știu eu să fiu, scriind – și să nu cobor în vreun fel sub ceea ce știu că pot. Și asta am făcut, de la început pînă la sfîrșit. Și azi am vrut să mă opresc și nici măcar să nu mai scriu nimic la proba asta!

Deci revenind la temă, o să le iau frumos, cu bulinuțe, toate motivele pentru care NU trebuie să mă alegeți pe mine partener media SB (dar care par să fi fost calități esențiale în ediția la care am participat):

  • nu știu să scriu articole de 300 de cuvinte sau mai puțin, pentru că mi se pare imposibil să transmiți un mesaj real, pe bune, în atît de puține cuvinte
  • nu știu și nu pot – că nu mă lasă conștiința! – să scriu ACELAȘI articol de două ori, schimbînd doar un pic personajele și scenariul, păstrînd însă aceeași esență, aceeași poveste
  • nu știu să nu scriu corect românește și nu știu cum să nu respect reguli elementare de redactare
  • nu știu să scriu fad, fără nici un fel de sentiment, doar vorbe aruncate pe o temă, fără nici un Dumnezeu, aiurea pe-un ecran alb
  • nu știu să nu respect cerințele unei teme și-apoi să fac contestație că am luat prea puțin
  • nu știu să găsesc mereu scuze juriului, doar de dragul de-a o face, și cu speranța că poate poate își amintesc de mine la următoarea probă
  • nu știu să dau cu periuța pe umerii imaginari ai unui sponsor, doar cu speranța că oi lua punctaj mare, nu pentru ca am scris bine sau ma avut ceva de spus – ci pentru că am facut lobby cît China
  • nu știu să fac contestație
  • nu știu să scriu pentru a cîștiga premii
  • nu știu să fac reclamă
  • nu știu să fac bani din blogging și nici nu o să urmăresc asta vreodată
  • nu știu să pun multe multe poze, care să umple ecranul în lipsa scrisului

Ce știu, în schimb, nu cred să mă ajute de-aici încolo:

  • știu să scriu ceea ce simt și ceea ce gîndesc
  • știu să fiu original și să-mi las imaginația să zburde spre mințile voastre
  • știu să scriu românește, știu să redactez un text și-i urăsc din suflet pe toți cei care nu-s la fel ca mine, dar au pretenția de a fi măcar bloggeri, dacă nu de-a dreptul scriitori
  • știu să pun sentimente în ceea ce scriu, cele mai sincere și mai din suflet sentimente și știu să dezbat pe-o temă dată
  • știu să respect reguli atunci cînd mi-e musai, deși sînt prin definiție împotriva oricăror constrîngeri, indiferent de natura lor
  • știu să-mi argumentez o contestație – dar n-o s-o fac niciodată, pentru că mi-s mai mîndru de-atît
  • știu să țin capul sus și fără pupincurisme și mă lupt pînă în pînzele albe pentru principiile mele
  • știu să scriu, și-o fac pentru ca și alții să se bucure
  • știu să pun pe hîrtie ceea ce alții doar gîndesc, știu să dau viață unor trăiri reprimate de majoritatea
  • știu să mă joc cu cuvintele mai bine decît orice altceva

Și pe lîngă toate astea, mai am niște defecte:

  • nu accept să mă calci pe coadă fără să ripostez. Suportă consecințele!
  • sînt, cum spuneam, iute la mînie, mut și încăpățînat; dar pot oricînd să îmi susțin părerea
  • sînt anti-social – pentru că oamenii sînt parșivi și singurul lor scop e să ia pielea de pe tine cu orice preț. Cu toate astea – am poate mai mulți prieteni ca majoritatea. Pentru că atunci cînd mă ofer – mă ofer cu totul!
  • pot fi, atunci cînd e nevoie, lider informal sau formal, așa cum situația o cere. Pot muta munți – sau te pot convinge pe tine să-i muți pentru mine
  • nu sînt cîrpa de șters pe jos a nimănui – și nu accept să-mi spui că-mi lipsește strălucirea, atunci cînd tu promovezi în cel mai fericit caz mediocrul
  • nu-mi calc NICIODATĂ pe principii, indiferent ce am de pierdut
  • sînt invizibil pentru cei care-mi sînt dragi; existența mea au s-o conștientizeze atunci cînd n-am să le mai fiu alături
  • urăsc prostia, fățărnicia, pupincurismul și ipocrizia
  • știu să scriu, să cînt, să joc teatru, să dansez; și singurul meu regret artistic e că nu știu desena/picta
  • sînt naiv și prost și am încredere în toată lumea, pînă la proba contrarie
  • mi-e frică de înălțimi și am fobie de întinderile de apă
  • cînd nu scriu – cel mai probabil cos goblen, mă uit la un film, sau construiesc o machetă
  • nu citesc, decît rar și ce trebuie
  • am intuiție feminină mai bună ca multe femei și nu înțeleg bărbații
  • sînt mai deștept ca majoritatea celor cu care interacționez
  • modestia mi se pare scutul celor proști și incompetenți
  • sînt, în genere, ciudatul de la coțul blocului
  • cu toate astea – sînt charismatic as hell

Concluzionînd – aș putea să fiu cel mai meseriaș partener media din istoria SuperBlog-ului. Doar că … nu știu dacă mai vreau! Nu știu nici măcar dacă mai vreau să-l cîstig pe ăsta de primăvară. Par să nu corespund în nici un fel așteptărilor, iar parcursul meu pînă aici îmi pare tot mai mult a fi doar o conjunctură fericită, asezonată cu o gălețică de noroc.

Dar mi-am făcut datoria – și-am scris pînă la capăt. De-aici încolo – whatever!

Mulțumesc Claudia pentru tot, mulțumesc ATP45 pentru încredere, mulțumesc Nemira că mi-ați confirmat temerile, mulțumesc Jolidon pentru că existați, mulțumesc Borealy pentru că ați înțeles, mulțumesc Farmec pentru că am avut dreptate, mulțumesc Reeija  și Market Online, mulțumesc Elegantine că mi-ai deschis ochii înspre cît de mediocru sînt de fapt. Mulțumesc tuturor participanților, felicitări tuturor cîștigătorilor. Mulțumesc cititorilor mei fideli, ăia de pe vremuri, și celor care li s-au adăugat în ultimele săptămîni. Mulțumesc celor vreo 5 care mi-au devenit dragi dintre concurenți, mulțumesc Sorana pentru că m-ai ținut în priză.

Și cam atît…

February 13, 2013

Gînd 22

Derivată din dorinţa de accede înspre altceva, mai sus şi mai bun (ori mai curat, ori mai frumos, ori mai sincer) – încercarea de a creşte în ochii semenilor nu e altceva decît o continuă lamentare penibilă, un pupat în cur mai puţin ţintit decît de obicei, din simplul motiv că încă eşti nesigur al cui derrière se va dovedi în final cel mai prolific. Dar pe baza împămîntenitului principiu “Încercarea moarte n-are” – la noi pupincurismul a devenit mod de viaţă. De la deja cliché-icul periat al şefului la serviciu – pînă la zîmbetul tîmp adresat vînzatoarei din piaţă, cu gândul c-are să-ţi dea roşiile de azi dimineaţă şi pepenele mai fain copt. De la cum am scăpat de-a lungul istoriei de invadatori – pînă la Ilieşti şi Căcărăi.

Şi cum zicea Jim Morrison – I’m sick of these stinky boots!

January 28, 2013

Fame’s a bitch :-)

Azi am descoperit ceva draguţ tare 🙂

Şi pe aceasta cale vreau înainte de toate să-mi cer scuze unei anume categorii de cititori fideli (or să se ştie ei imediat care sînt) pentru un atare fapt de curînd întîmplat (nu ştiu exact cînd; eu abia azi l-am descoperit…). Se pare că, cel puţin la un anumit nivel – sînt mult mai “famous” decît mă aşteptam! Adică…. hai să fim serioşi: mai mult de 15 cititori fideli n-am, iar lor li se alatură poate încă 15 random guests. And not even on a daily basis 🙂 Traficul deci – e miiiiic; FOARTE mic! Nici nu ma gîndeam că-l consideră cineva, undeva, demn de atenţie. Ce să mai povestim de etichetări, catalogări şi alte minuni ale tehnicii…

Şi totuşi – voila:

Blocked

Mdeci care va să zică – nu doar că-s blocat, dar as the cherry on top – mai îs şi-un fel de pornache al wordpress-ului 🙂 🙂 🙂 🙂

Aşa încît – cititorilor “din intern” încă o dată le cer scuze că tre’ să mă citească din alte părţi; iar celorlaţi nu pot decît să le atrag atenţia să-şi ţină copiii departe atunci cînd mă citesc. Că cine ştie ce minunăţii oripilante li s-or arăta pruncilor dinaintea ochilor, înainte de vreme!

N-am decît o explicaţie: cineva ştia că următorul post, planificat a fi scris azi, avea la bază the “Fifty Shades of Grey”. Therefore – pornache would have been, if not already one.

Sănătoşi să fim, că sexul pare-se că vine singur!

March 30, 2012

Gazele de şist – alea ale lu’ Chevron, nu alea din Africa

Sint in Diverta in Cluj, asteptind sa treaca vremea pina la autobuzul de Bistrita. Ma uit la oarece carti si cu coada ochiului constat ca pe o bancuta, in librarie, stau doi jandarmi. Ma uit sa vad daca citesc ceva – cind unuia ii suna telefonul:”Da, sefu’! Da, tot aici… Pai is…vreo 10-12 … cetateni; s-or legat cu o banda si stau acolo. Is pasnici; nu scandeaza, nu nimic. Da, bine.”

Halucinanta imagine mi-a parut… Momentan stau linga ei, cind scriu… Imaginea unei miini de oameni protestind in Matei Corvin, pasnici vs. cea a jandarmilor stind “de paza” in Libraria Universitatii…

Cum era? “Siguranta si incredere”? Well… there you have it…

L.E.: asta am găsit-o pe FB şi mi s-a părut foarte “în temă”:

De asemenea – la cererea publicului spectator – ţin să menţionez că cei aflaţi în Matei Corvin protestau împotriva exploatării gazelor de şist 🙂

Tsunami

TSUNAMI [pr.: țunámi] n. Val gigantic care apare la suprafața oceanelor în urma cutremurelor submarine. /Cuv. jap.

TED Blog

The TED Blog shares interesting news about TED, TED Talks video, the TED Prize and more.

AraNaluca

E toamnă ...

Bunele Maniere

arta de a trai cu eleganta

În grădina mea

apar trandafiri dar și buruieni!

@soffys

Life... as I know it!

Sweet Escape

"People are more what they hide than what they show"

Ale în țara cuvintelor

Să mă iertați pentru că detest monotonia, clișeele, și limbajul de lemn!

Mirela Pete. Blog

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

A d i n a M i r e l a

© Copyright Adina Mirela, All rights reserved, O ilustratoare visătoare

bloodie

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

Ring of Gyges

lumea mea

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Cătălin Ionescu

Nu deschide gura decât dacă vorbele tale sunt mai frumoase decât liniștea.

ILikeItComplicated

Yet she likes complications. She wishes she could turn and say: "I like people who unbalance me.”

L.M.T.

Just another WordPress.com site

AltergEgoEva

in extaz de la extrem la extrem

Jurnalul Evei

Please don't romanticize me. I am not who you think I am.

Fulgerica

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

cabral.ro

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers