A fi sau a nu fi – între parteneriat media și anonimat

Spring SuperBlog 2013 a ajuns la final. Sîntem la ultima probă. La ultimul dead-line, ultimul milestone, din punct de vedere al scriiciunii (mai avem doar de lămurit notele).

Și dacă pînă azi lucrurile au fost mai mult decît roze în curtea mea – de azi s-a produs ruptura. Și nu pentru că aș fi a sore loser (așa cum sugeram la un moment dat), ci pentru că deși sînt principial și corect, sincer și deschis, obiectiv și cu oarece cultură la activ – peste toate astea mai sînt și mut și încăpățînat, și-mi iau jucăriile și mă car acasă atunci cînd mă consider jignit, nedreptățit, mototolit și aruncat la gunoi fără a se oferi nici un fel de explicații de bun simț.

Ar trebui, în articolul ăsta, să vă scriu de ce ar trebui să mă alegeți pe mine partener media din toamnă, la următoarea ediție SuperBlog. Ar trebui să mă prezint frumos, în ambalaj colorat și cu fundiță cel puțin roșie, ar trebui să fac sluj și să zîmbesc frumos, că poate-poate îmi iese și mie ceva la afacere. Ar trebui să vă spun ce fel de blogger sînt, de ce scriu, cum scriu și de ce aș fi mai bun ca oricare ca să promovez următoarea ediție. N-am s-o fac! Și n-am s-o fac așa cum poate v-ați aștepta, n-am să-mi dau dracului principiile nici măcar în ultimul ceas. Și-am să vă spun de ce, probabil, n-ar trebui să mă alegeți pe mine – nimic. Nici partener media, nici cîstigător, nici runner-up, nici măcar finalist. Nimic.

Dezamăgirea de azi a depășit orice limite, pînă și cele impuse de mine, știind la ce mă înham acum o lună. De fapt – nici măcar nu mai e dezamăgire – e dezgust. Așa încît de-aici încolo o să zic ce am de zis, așa cum îmi vine, spurcat la gură și arogant (oricum am observat că se poartă), fără ocolișuri și pupincurisme, pentru că nu mai am nimic de pierdut! Cînd am început concursul ăsta – l-am început cu drag. L-am început cu drag, pentru că e singurul mod în care știu eu să fac lucrurile. Cu atît mai mult să scriu. Oricînd, oricui, despre orice. L-am început ca pe o provocare. L-am început pentru că, fiind la a cîta ediție e – m-am gîndit în prostia mea că tre’ să fie ceva fain și pe bune, că altfel nu rezista atîta. L-am început pentru efortul Claudiei Pătrașcu și cel al Radio Lynx, al căror ascultător fidel eram pe vremea cînd încă erau copii mici, mici de tot (nimeni din echipa de atunci nu mai pare să fie prin zonă acum… era undeva prin….2005-2006, nu mai știu exact). L-am început pentru că voiam să-mi demonstrez mie că pot să duc așa ceva pînă la sfîrșit și l-am început, de ce n-aș spune-o?, ca să-mi cresc un pic cota. L-am inceput pentru că speram că o să dau peste obiectivitate, corectitudine, peste fair-play-ul din sport. Pentru că nu mi-am imaginat niciodată că și scrisul poate fi prostituție, nu în asemenea hal. Și-odată început – mi-am promis să-l duc pînă la capăt. Și nu oricum – ci fără penalizări și fără să-mi încalc mie principiile. Și asta a însemnat să scriu în asemenea mod încît să nu fiu prea departe de tema blogului, să nu periez pe nimeni, în nici un fel, dar să respect întocmai toate regulile și condițiile impuse, să fiu așa cum știu eu să fiu, scriind – și să nu cobor în vreun fel sub ceea ce știu că pot. Și asta am făcut, de la început pînă la sfîrșit. Și azi am vrut să mă opresc și nici măcar să nu mai scriu nimic la proba asta!

Deci revenind la temă, o să le iau frumos, cu bulinuțe, toate motivele pentru care NU trebuie să mă alegeți pe mine partener media SB (dar care par să fi fost calități esențiale în ediția la care am participat):

  • nu știu să scriu articole de 300 de cuvinte sau mai puțin, pentru că mi se pare imposibil să transmiți un mesaj real, pe bune, în atît de puține cuvinte
  • nu știu și nu pot – că nu mă lasă conștiința! – să scriu ACELAȘI articol de două ori, schimbînd doar un pic personajele și scenariul, păstrînd însă aceeași esență, aceeași poveste
  • nu știu să nu scriu corect românește și nu știu cum să nu respect reguli elementare de redactare
  • nu știu să scriu fad, fără nici un fel de sentiment, doar vorbe aruncate pe o temă, fără nici un Dumnezeu, aiurea pe-un ecran alb
  • nu știu să nu respect cerințele unei teme și-apoi să fac contestație că am luat prea puțin
  • nu știu să găsesc mereu scuze juriului, doar de dragul de-a o face, și cu speranța că poate poate își amintesc de mine la următoarea probă
  • nu știu să dau cu periuța pe umerii imaginari ai unui sponsor, doar cu speranța că oi lua punctaj mare, nu pentru ca am scris bine sau ma avut ceva de spus – ci pentru că am facut lobby cît China
  • nu știu să fac contestație
  • nu știu să scriu pentru a cîștiga premii
  • nu știu să fac reclamă
  • nu știu să fac bani din blogging și nici nu o să urmăresc asta vreodată
  • nu știu să pun multe multe poze, care să umple ecranul în lipsa scrisului

Ce știu, în schimb, nu cred să mă ajute de-aici încolo:

  • știu să scriu ceea ce simt și ceea ce gîndesc
  • știu să fiu original și să-mi las imaginația să zburde spre mințile voastre
  • știu să scriu românește, știu să redactez un text și-i urăsc din suflet pe toți cei care nu-s la fel ca mine, dar au pretenția de a fi măcar bloggeri, dacă nu de-a dreptul scriitori
  • știu să pun sentimente în ceea ce scriu, cele mai sincere și mai din suflet sentimente și știu să dezbat pe-o temă dată
  • știu să respect reguli atunci cînd mi-e musai, deși sînt prin definiție împotriva oricăror constrîngeri, indiferent de natura lor
  • știu să-mi argumentez o contestație – dar n-o s-o fac niciodată, pentru că mi-s mai mîndru de-atît
  • știu să țin capul sus și fără pupincurisme și mă lupt pînă în pînzele albe pentru principiile mele
  • știu să scriu, și-o fac pentru ca și alții să se bucure
  • știu să pun pe hîrtie ceea ce alții doar gîndesc, știu să dau viață unor trăiri reprimate de majoritatea
  • știu să mă joc cu cuvintele mai bine decît orice altceva

Și pe lîngă toate astea, mai am niște defecte:

  • nu accept să mă calci pe coadă fără să ripostez. Suportă consecințele!
  • sînt, cum spuneam, iute la mînie, mut și încăpățînat; dar pot oricînd să îmi susțin părerea
  • sînt anti-social – pentru că oamenii sînt parșivi și singurul lor scop e să ia pielea de pe tine cu orice preț. Cu toate astea – am poate mai mulți prieteni ca majoritatea. Pentru că atunci cînd mă ofer – mă ofer cu totul!
  • pot fi, atunci cînd e nevoie, lider informal sau formal, așa cum situația o cere. Pot muta munți – sau te pot convinge pe tine să-i muți pentru mine
  • nu sînt cîrpa de șters pe jos a nimănui – și nu accept să-mi spui că-mi lipsește strălucirea, atunci cînd tu promovezi în cel mai fericit caz mediocrul
  • nu-mi calc NICIODATĂ pe principii, indiferent ce am de pierdut
  • sînt invizibil pentru cei care-mi sînt dragi; existența mea au s-o conștientizeze atunci cînd n-am să le mai fiu alături
  • urăsc prostia, fățărnicia, pupincurismul și ipocrizia
  • știu să scriu, să cînt, să joc teatru, să dansez; și singurul meu regret artistic e că nu știu desena/picta
  • sînt naiv și prost și am încredere în toată lumea, pînă la proba contrarie
  • mi-e frică de înălțimi și am fobie de întinderile de apă
  • cînd nu scriu – cel mai probabil cos goblen, mă uit la un film, sau construiesc o machetă
  • nu citesc, decît rar și ce trebuie
  • am intuiție feminină mai bună ca multe femei și nu înțeleg bărbații
  • sînt mai deștept ca majoritatea celor cu care interacționez
  • modestia mi se pare scutul celor proști și incompetenți
  • sînt, în genere, ciudatul de la coțul blocului
  • cu toate astea – sînt charismatic as hell

Concluzionînd – aș putea să fiu cel mai meseriaș partener media din istoria SuperBlog-ului. Doar că … nu știu dacă mai vreau! Nu știu nici măcar dacă mai vreau să-l cîstig pe ăsta de primăvară. Par să nu corespund în nici un fel așteptărilor, iar parcursul meu pînă aici îmi pare tot mai mult a fi doar o conjunctură fericită, asezonată cu o gălețică de noroc.

Dar mi-am făcut datoria – și-am scris pînă la capăt. De-aici încolo – whatever!

Mulțumesc Claudia pentru tot, mulțumesc ATP45 pentru încredere, mulțumesc Nemira că mi-ați confirmat temerile, mulțumesc Jolidon pentru că existați, mulțumesc Borealy pentru că ați înțeles, mulțumesc Farmec pentru că am avut dreptate, mulțumesc Reeija  și Market Online, mulțumesc Elegantine că mi-ai deschis ochii înspre cît de mediocru sînt de fapt. Mulțumesc tuturor participanților, felicitări tuturor cîștigătorilor. Mulțumesc cititorilor mei fideli, ăia de pe vremuri, și celor care li s-au adăugat în ultimele săptămîni. Mulțumesc celor vreo 5 care mi-au devenit dragi dintre concurenți, mulțumesc Sorana pentru că m-ai ținut în priză.

Și cam atît…

Advertisements

40 Comments to “A fi sau a nu fi – între parteneriat media și anonimat”

  1. OMG! Ştii că am impresia că te cunosc de-o veşnicie! Doamneeee! 🙂
    Brava!

  2. Niciodata 1 nu este egal cu 0 dar apoi 93% sa fie egal cu 7% !

  3. Aş avea o mică rezervă personală în legătură cu modestia. În rest, mi-ai adunat gîndurile şi le-ai aşternut, fidele, pe foaia albă a lumii. O oglindă aproape perfectă. Mă înclin!

    • Mă bucur sincer c-ai venit și tu pe la mine pe-acăsuță 🙂 Te urmăream pe-ascuns, de-o vreme încoace ….
      Despre modestie – am putea povesti cîndva; părerile sînt tare împărțite…
      Cît despre restul gîndurilor….. nu mai zic nimic. We know better, you and me both 🙂

      • Aha, silent stalker. 😛

        Bine te-am găsit! Recunosc, sînt prea împrăştiat ca să fiu şi consecvent, iar timpul se răţoieşte la mine de cînd ne-am cunoscut (eu şi el). Dar impulsionat fiind, am trecut să văd de mi-i judecata dreaptă ori fu doar întîmplătoare întîmplare. N-am fir de regrete, rezonez cu scriiciunea-ţi. 😉

        There may be more of them, out there, that know better – they just may have chosen to hold their peace, for now or forever… We never know what tomorrow may bring, unless it’s us ourselves that do it. 😎

        Încîntat de cunoştinţă! 🙂

  4. Frumos articol. Frumos pentru simplul fapt că denotă că ai coloană vertebrală. Și pentru aceasta jos pălăria.
    Aș avea o singură observație. Ai afirmat: ”știu să scriu românește”. Hmmm…

    • Emilia – vrei te rog sa dezvolti? Si sper ca nu e vorba de acel “ma” in loc de “am” pe care nu l-am corectat pentru ca l-am vazut dupa inscrierea in platforma si … e si acolo o regula…
      Si sper ca nici despre î si sînt nu e vorba, ca aici ne intoarcem iar la niste principii de la care nu abdic.
      Te rog deci – lamureste-ma. Merci.

      • Greșelile de tastare nici nu le remarc. Ca urmare acel ”ma” nu îl văzusem.
        Într-adevăr mă refeream la î și la verbul ”a fi”. 🙂

        • Well – nu-i chiar atît de alb şi negru precum pare….
          Şi să ştii că sîntem mulţi care nu ne-am aliniat grafiei abuzive din 93, parcă. Incluzînd oarece edituri de prestigiu…
          Cre’ că avem noi nişte motive 🙂

          • Şi pentru a lămuri nişte chestiuni, mă gîndesc că şi nenea Alf Lombard (suedez, deci “un-biased”) (http://ro.wikipedia.org/wiki/Alf_Lombard) ştia el ce ştia, atunci cînd redacta mai jos prezentatul articol, la solicitarea Academiei Române, înainte de Hotărîrea din 8 martie 93. Că noi, ca de obicei, ne-am trezit cu mai multe perechi de oareşce şi nu l-am ascultat – asta nu cred că mai miră pe nimeni.

            http://moldova.go.ro/pagini/limba/lombard.htm

            Şi mă întreb retoric: dacă o altă gaşcă de sus-puşi mîine hotărăşte că de la 1 iunie toţi va trebui să ne aruncăm în fîntînă înainte de a împlini 40 ani – v-aruncaţi? Ăştia care-mi ziceţi mie că nu scriu corect româneşte? Sau trebuie să luăm de bune doar chestiile pe care sîntem incapabili să le înţelegem şi dacă nenii şi tantile alea o zis că aşa e bine – apoi musai aşa să fie? Sînt un pic nelămurit….

            • Nu a fost intenția mea să creez atâta polemică. Pur și simplu am făcut o remarcă. Eu am scris practic toată viața după grafia din ’93, este grafia oficială, așa că din punctul meu de vedere problema este simplă. Dacă este corectă această grafie sau nu? Nu este un subiect pe care să mă simt capabilă să îl dezbat. Nu am cunoștiințele necesare și sincer nici nu cred că îmi pasă.
              Așa că acum voi reformula observația mea (și poate aceasta îți va răspunde și la comentariul pe care nu știi cum să-l interpretezi): sunt convinsă că știi să scrii românește mai bine decât mulți alții, sunt sigură că ai motive întemeiate pentru care ai adoptat altă grafie decât cea oficială, dar din punctul meu de vedere, strict al normelor existente, grafia ta este greșită.

              • Așa e. E greșită.
                La fel cu cea a Humanitas-ului și Polirom-ului, ca să mai dăm niște exemple.
                Și nu am adoptat ALTĂ grafie. O folosesc pe cea pe care am învățat-o la școală. Și-mi mențin întrebarea cu fîntîna, dar nu mai are rost să continuăm 🙂

                Sînt, my all means, greșit 🙂 De fapt, sunt 😀

                A! Și mai era o chestie: pe Nichita Stănescu îl citești? Și dacă da – cît de bine îl știi? Știi că el are poezele în care rima este, în aceeași strofă sau poezie, o dată cu sînt si o dată cu sunt? Domnii ăia academicienii deștepți s-or gînit că de prost o scris așa. Therefore – acuma e publicat doar în grafia “corectă”. Iar sunt rimează cu, să zicem – cuvînt. Cam ca în poezia lui Habarnam, unde toiag rimează cu covrig…….

                • Da, nu are rost. Pentru că este clar că acest subiect este unul important pentru tine. Nu și pentru mine și regret că am deschis această discuție.
                  Peste întrebarea cu fântâna am trecut voit considerând comparația forțată.

          • Sunt sigură că aveți. 🙂

  5. Drugwash – same here, man, same here. 😀

    • Uite, vin şi cu un ajutor pentru Emilia (şi nu numai) – e o lectură foarte lungă (recomand cu căldură şi comentariile, nu numai articolul în sine, fiindcă acolo se află multe alte informaţii interesante):
      Gîlceava înţeleptului cu Academia Română

      Dacă-mi permiţi, cred că ai avea spaţiu suficient pentru a mări nivelul de cascadare (nesting) a comentariilor cu vreo două-trei trepte, pentru uşurarea discuţiilor. Sau poţi lua de la mine, din Aplicaţii Freeware, ReplyEx – permite “agăţarea” răspunsului de comentariul dorit, atunci cînd nu mai există buton de Reply (s-a depăşit nivelul de cascadare).
      Uf, ce tehnic sînt astăzi! 😀

      • O să văd care e treaba cu cascadarea asta. Pînă acuma însă – n-am avut nevoie, că nu era nici nime’ să mă comenteze 😛
        Mercic de sugestie, că io habar n-aveam că e “customizabilă” treaba 😀

        Şi acuma ni mă bag să văd articolul; îi bănui deja conţinutul – deci mercic anticipat …

  6. Luna martie, luna femeilor..era culmea să câștige un bărbat și de data aceasta…Încă de la sfârșitul ediției Super Blog din iarnă ..Sorana era favorita pentru editia viitoare, așa că..

    • Păi vezi? De-aia zic: să ne fi zis din bun capăt că n-are rost să ne agităm 🙂
      Dar nu, nu era culmea, într-o lume în care lucrurile se fac corect şi pe bune…. Da’ ştiu că prea îmi place mie să trăiesc în lumi imaginare, aşa că – all’s well that ends well…

      Iar Sorana are să rămînă favorita mea, no matter what! Asta aşa, ca să fie clar pentru toată lumea, dacă existau cumva dubii 🙂

  7. Daniel, zău dacă știu cum să înțeleg comentariul tău, pentru că am prostul obicei să despic firul în 44! Fie vrei să spui că scriu foarte bine, caz în care îți mulțumesc pentru părerea subiectivă, fie că zarurile au fost oricum aruncate din toamnă, iar eu puteam să-mi las cățelul să scrie articolele și să-mi văd de viață, fără stres și griji!?
    Cred că este evident pentru toată lumea, de-acum, că și de va fi să câștig, gustul va avea destulă amăreală, dar cred că face parte din tot. Ghinionul meu că mi-am ales să particip taman în martie…
    Iar pe tine, Radule, cred că aleg să te urăsc un pic și azi! Uite-așa!

  8. Dezamagiri exista la tot pasul, de ce ar fi SuperBlogul altfel? Dar… orice sut in fund e un pas inainte, nu? Apropo de dezamagire si eu am fost “extrem de” la proba cu Luxul si cu Arta. Am tras insa concluziile mele si am apreciat senzatia de bine interior pe care am avut-o cand am conceput articolul. Un concurs e facut de oameni pentru oameni, subiectivitatea este regula de baza.

    • Sincer – eu chiar am sperat că e altfel…
      Dar nu e prima dată cînd mi-o iau peste botic 🙂

      Pe mine să știi că nu m-a deranjat nici o notă în sine, asta am mai incercat să explic pe undeva, că am observat că multă lume asta a înțeles. Dezamăgirile mele au fost de altă natură și cînd are să vină momentul – poate am să le detaliez. Pînă una alta însă – articolul ăsta e pe bune înscris în concurs, pentru cine are urechi de auzit și ochi de citit 😀

      Hasta la Victoria Siempre!

  9. Radule, scrii frumos româneşte, cu toate înţelesurile posibile, lăsând toate senzaţiile imposibile. Cât despre grafie, nici n-am observat…. Din oboseală, am trecut la grafia nouă, cu ocazia unor examene importante- la care, cică, era musai, altfel erai depunctat. Le iau pe amândouă aşa cum sunt şi mi se par la fel de…oficiale. Numai că limba nu stă doar în….grafie! Pot spune că posezi o limbă frumoasă? Vaaaaaaai, cum sună? Să-mi fie ruşine!

  10. As dori sa te anunt ca ai fost nominalizat din partea mea la Very Inspiring Blogger Award, mai multe detalii gasesti la : http://ilikeitcomplicated.wordpress.com/2013/04/03/very-inspiring-blogger-award/ 🙂

  11. 83 puncte. Sorana – 87. Overall – nu s-a schimbat nimic. Eu îi ţin trena, aşa cum am promis 🙂
    Mulţumesc tuturor pentru că aţi fost lîngă mine.

    XOXOXOXO

Zi-ne cu cuvintele tale:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Tsunami

TSUNAMI [pr.: țunámi] n. Val gigantic care apare la suprafața oceanelor în urma cutremurelor submarine. /Cuv. jap.

TED Blog

The TED Blog shares interesting news about TED, TED Talks video, the TED Prize and more.

AraNaluca

E toamnă ...

Bunele Maniere

arta de a trai cu eleganta

În grădina mea

apar trandafiri dar și buruieni!

@soffys

Life... as I know it!

Sweet Escape

"People are more what they hide than what they show"

Ale în țara cuvintelor

Să mă iertați pentru că detest monotonia, clișeele, și limbajul de lemn!

Mirela Pete. Blog

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

A d i n a M i r e l a

Toate textele și imaginile de pe acest blog îmi aparțin .

bloodie

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

Ring of Gyges

lumea mea

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Cătălin Ionescu

Nu deschide gura decât dacă vorbele tale sunt mai frumoase decât liniștea.

ILikeItComplicated

Yet she likes complications. She wishes she could turn and say: "I like people who unbalance me.”

L.M.T.

Just another WordPress.com site

AltergEgoEva

in extaz de la extrem la extrem

Jurnalul Evei

Please don't romanticize me. I am not who you think I am.

Fulgerica

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

cabral.ro

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

%d bloggers like this: