there's someone in my head – but it's not me

Mîinile îmi aleargă rotunde peste tine toată, într-o luptă acerbă cu gîndurile perverse de astă noapte.

Atingerile te-nvăluie, asemenea vîntului imprăştiind ofertele primăverii, polen moale agăţat de picioarele albinelor.

Rîd tîmp, la amintirea biletului tău de c-o seară înainte: “În noaptea asta, sînt toată a ta. Ia-mă şi fă cu mine ce vrei”

Kaki-ul trist al colţarului din bucătărie îmi păruse atunci cea mai mişto mobilă văzută vreodată. Am zîmbit, cu gîndul la

Epilarea definitivă cu care te-ai lăudat colegelor de serviciu. Vis devenit realitate – pielea ta toată, lipită de mine, într-un joc

Temător, uşor umed şi fără nici un fel de reguli. Mi-amintesc cum

Odată-mi ziceai că-ţi plac bărbaţii care te ţin în braţe toată noaptea, după ce v-aţi iubit

Nebun, după ce fiecare gînd erotic avea să devină realitate: “Aici! Acum! Aşa! Mai repede! Mai jos! Mai tare!”

Limitele n-au fost niciodată punctul nostru forte. Fiecare din noi ne-am lăsat duşi de val

Indiferent de consecinţe, indiferent de răni, indiferent de spaţii şi oameni călcaţi în picioare.

Nimic din noi n-a fost vreodată legat de vreo graniţă; nimic nu ne-a oprit vreodată de la a ne

Expune, împotriva tuturor, oameni şi norme, prejudecăţi şi ipocrizii.

.

Rînd pe rînd, gîndurile mi se adună şi refac în minte firul nopţii trecute: “RIPLEY’S Believe it or Not!” rula în surdină, dînd o

Oarecare lumină şi atmosferă caldă dormitorului luat la ofertă, cu bani primiţi de la rude

– totul în casa aia părea impersonal şi aparţinînd altcuiva.

Simplitatea goliciunii tale, întinsă pe cearşaful alb, curată şi fină, asemenea virginei din poeziile mele din tinereţe –

Ispita imaginaţiei mele bolnave. M-am întins lingă tine şi-am dat drumul mîinilor sa curgă de-a lungul formelor

Lasciv întinse pe pat. Îmi simţeam inima batînd mai tare cu fiecare atingere a pielii ăleia desprinse din poveşti.

Kiss me! Now! – mi-ai zis şi lumea mea se schimbă definitiv. Reduceri la tăcere, din ce în ce mai dese, din ce în ce mai lungi,

‘cause nothing feels as good as the touch of skin on skin, hands clenched in fists full of each other’s hair.

Nimic n-are să egaleze vreodată noaptea asta – mi-am zis, în timp ce la teveu rula o reclamă la un magazin online.

Sexul cu tine, sexul tău, dăruit mie – cel mai de preţ cadou. Vis devenit realitate, gînd transformat în minune.

Energii explodînd din fiecare din noi, umplînd toate golurile lăsate de foşti şi de foste,

Nebunie de culoare şi miros, de gust şi tăcere, spintecată doar din cînd în cînd de ţipătul tău,

Scurt şi acut; şi de mormăielile mele cretine, de mascul Alfa-n extaz.

Eliberarea a venit tîrziu, prin cearşaful strîns tare în pumni. Dimineaţa am găsit alt bilet, lîngă chei: “Să nu mă suni!

Pentru tine, sezonul promoţiilor s-a încheiat aici. A fost bine…”

Imaginea ta goală, întinsă pe patul meu din dormitor şi senzaţia pielii moi mîngîindu-mi obrazul –încă îmi stăruie in minte.

Liniştea din apartamentul pustiu e tot ce mi-a rămas acum, sa-mi ţină de urît…

Material scris pentru Spring SuperBlog2013

_____________________________________________________________________________________________________________________________________

ACROSTÍH, acrostihuri, s. n. Poezie sau strofă în care literele inițiale ale versurilor, citite vertical, alcătuiesc un cuvânt (nume propriu, dedicație etc.) sau o propoziție. – Din ngr. akróstichon, fr. acrostiche.