mă trezesc brusc, amestecîndu-mă printre albastrul ochilor și verdele ierbii, cu degete strîmbe mîngîind stîngaci linii întrerupte pe pielea-ți; în întuneric, acoperiți de fum, de cuvinte multe și fără de sens, printre trupuri incolore mișcîndu-se aproape lasciv, ni se împletesc picioarele – și-apoi te simt plecîndă; citesc amăraciune în spatele albastrului, aud nevoia de libertate zbierînd surd de dincolo de tăblia rece; te caut din priviri – te găsesc în atingeri; fugi și vii; mi te pierzi și niciodată regăsită ai să mi te-ntorci; ți se termină vara, ți se termină, neascultate, gîndurile; breteaua subțire ți-alunecă pe umărul gol și te zgudui în hohot de rîs; mă chemi și nu te aud; te-ntorc pe toate părțile și nu mă-nțelegi;
mă prinzi de mînă și mă tîrăști undeva; și vin după tine, ca într-un tril de chitară, neștiind unde-am să mă termin, unde o să ne terminam; rîzi iar; apoi fum și întuneric; și vorbe fără de sens și trupuri amestecîndu-se pe lîngă noi; cobblestone and wind; the end of the day and new beginnings; capătul stăzii, fără de tine; și dimineața cu soare rece și nu destulă cafea; încă mă dor dinții tăi adînc căutînd în mine scuze; încă mă amestec între albastru și verde, în împletiri timide și mirosul de noapte; încă te caut;
de la celălalt capăt al lumii – telefoanele sună și nu e nimeni să le raspundă…
Zi-ne cu cuvintele tale: