Parfumul primei întîlniri

Nu-mi amintesc, în nici un fel, prima întîlnire. Habar nu am cu cine a fost, sau cînd. Și asta e parte din urîțenia mea, și-s conștient și doare. Sînt lucruri pe care nu mi le-amintesc, sînt ani întregi pe care i-am închis, voit sau nu, undeva adînc în mine. Nu-mi amintesc, în nici un fel, prima întîlnire. Se poate însă să fi fost domnișoara cu ochii ușor triști și parcă mereu un pic închiși, cu sîni proaspeți și sărut ciudat. Se poate să fi fost și cealaltă, din celălalt oraș, Simona parcă, cu zîmbet larg și blugi albaștri. Se poate să nu fi fost nici una dintre ele și totul să se fi întîmplat doar ani mai tîrziu. Ori mai devreme, mult mai devreme. De fapt, dacă stau acum și mă gîndesc, nu cred că Irealia vroia să scriu despre parfumul PRIMEI întîlniri, aia de cînd aveam ani ce începeau cu 1 și barbă ce încă nu începea. De fapt – cred c-ar trebui să scriu despre cu totul altceva. Despre toate primele întîlniri, poate. Ori poate despre cea mai reușită dintre toate primele. Ori, mai bine, despre ideea în sine de prima întîlnire. Habar nu am…. Irealo – iar mă-ncurci!

Eram tare mic pe vremea cînd m-am îndrăgostit prima dată. Eram în clasa I și ea era în liceu. Înaltă, slăbuță, cu părul roșu-portocaliu și îngrozitor de lung. Cu ochi mari și mîini prelungi, cu urechi ușor clăpăuge, care mereu îi ieșeau șod prin părul strîns într-o coadă de cal aiurea. Asta e tot ce mi-amintesc din ea, de-atunci, reală și de atins. Amintirile mele cu ea, cele adevărate, cele care mi-au umplut copilăria și-apoi încă niște ani mai tîrziu – sînt, de fapt, doar vise. Visam, în fiecare noapte – abia așteptam sa vină vremea de dormit – visam că eram doar noi doi, undeva în niște săli mari de piatră și sticlă, într-un fel de castele subpămîntene, pentru care în fiecare noapte trebuia să sap adînc în nisip. Eram frumoși, fericiți, rîdeam într-una, ne alergam printre coloane reci, desculți, și ea mirosea mereu înnebunitor de bine. Și-n fiecare seara erau alte săli, alte coloane, alte rîsete și tot mai multă fericire, alte povești, alte priviri și mereu, tot mereu, același parfum, revărsat din părul portocaliu și-mpins spre mine de vîntul călduț.

Aproape 10 ani au trecut, după ce-am încetat să mai visez, și uitasem de ea complet, pînă cînd într-o zi am simțit din nou parfumul ĂLA. De undeva, de nicăieri, de departe și totuși de undeva atît de aproape de mine – l-am simțit luîndu-mă pe sus, m-am simțit din nou, ca atunci odată demult, purtat ca pe brațe în visele din copilărie. Am iubit-o cu totul, complet, necondiționat și copilărește. Și-apoi am stricat jocul, la fel de naiv și prostesc. Probabil a fost prima mea dragoste. De două ori. Probabil de-atunci femeia mea ideală trebuie obligatoriu să fie roșcată, să aibă ochi verzi, sînii mici și picioarele lungi.

Cînd am citit Parfumul lui Suskind am înțeles pentru prima oară că nu sînt nebun. M-am regăsit în cartea aia – poate mai mult ca în oricare alta. Pentru mine – parfumul unei femei spune mai multe despre ea decît 1000 de cuvinte sau 1000 de gesturi. O femeie te poate cuceri doar cu parfumul (puține sînt însă cele care chiar înțeleg lucrul ăsta). Sînt genul de bărbat care a învățat să citească și să înțeleagă femeile citindu-le totul pe mîini; la mine – mîinile unei femei au să fie întotdeauna oglinda spre suflet; ochii vin mult mai tîrziu. Mi-ajunge să văd mîinile – și stiu. Și întotdeauna, absolut întotdeauna cînd mîinile sînt mai greu de găsit – am să caut parfumul. Caut parfumul femeilor frumoase ce trec pe lîngă mine pe stradă; îl caut pe-al celor cu care întămplător mă întîlnesc. Îl știu pe cel al colegelor de birou, îl știu pe-al tuturor prietenelor, pe-al tuturor fostelor iubite și-al celorlalte femei ce mi-au trecut vreodată prin viață. E singurul lucru pe care niciodată nu-l uit. E singurul lucru ce-mi staruie în minte, ce mi-e declanșator de fiecare dată cînd îl simt, pentru-amintiri și imagini demult uitate. Mi se întîmplă deseori să simt cîte-un parfum trecînd pe lîngă mine pe stradă; și stiu că-l știu, și știu că l-am trăit. Și nu-l pot asocia cu nimeni. Se-ntîmplă momente cînd asociez mirosurile doar cu locuri, ori imagini, ori sentimente. Oamenii pot lipsi cu desăvîrșire. Mirosurile, parfumurile, aerul bun curgînd în juru-mi – mă umplu toate de cele mai bune trăiri. Și-atunci stau și-mi amintesc. Și poate, Irealo, ar fi trebuit să scriu generic, fără temă. Și poate, într-adevăr, e cea mai grea temă pe care am primit-o vreodată. Mi-era mai simplu să miros un parfum și să-ți scriu despre amintirile pe care le trezește în mine.

…te-ai apropiat timid de mine; mîinile îmi tremurau, doar la gîndul c-am să te simt aproape; te-ai așezat de cealaltă parte a mesei, undeva spre stînga mea – și mi-ai zîmbit; te-am simțit mică, vulnerabilă și îngrozitor de aproape de mine; m-am umplut de tine tot, parfum și căldură, piele fină și păr revărsat peste umerii goi; te-am lăsat să taci și m-ai lăsat să fiu eu lîngă tine; m-ai ținut de mînă, ca pe-un copil și ți-am zîmbit asemenea lui, oarecumva frivol și cu ochii mari privindu-te larg; ți-am zis că mi-ești dragă și c-aș vrea să îmbătrînesc alături de tine; te-ai strins toată ca-ntr-un ghem mic și mi te-ai cuibărit în brațe; m-am umplut iar de tine, de data asta mai de aproape și mai intim, era ca și cum deja mi te-ai fi oferit toată, ofrandă zeilor, femeia mea copil, copilul meu drag; ți-am prins degetele în palme și te-am privit în ochi, secunde bune; ne-am sărutat timid, pentru prima oară; te-am luat în brațe și te-am dus în lumea mea;

“you…complete…me…”

Articol scris pentru Clubul Poveștii Parfumate, la invitația Irealiei, pe tema propusă de ea, Parfumul primei întîlniri.

Restul textelor ce aparţin temei propuse le găsiţi la Mirela, Irealia, Carmen, Nina, Vania, Vienela, Diana, Lili3d, CatalinSilving, Lolita, anca, Mala şi Elly.

Advertisements

25 Responses to “Parfumul primei întîlniri”

  1. Bună seara și bine ai venit în Clubul poveștii parfumate, o poveste în care sute de alte povești se țes odată la două duminici!
    Pot să fiu foarte eu însămi încă de la prima întâlnire cu scriitura aceasta mortal de pe gustul meu?! Irealia a știut sau am avut eu un mare noroc. Pentru că mă consider groaznic de băftoasă să citesc niște rânduri care, asemeni fetei portocalii, obiect al îndrăgostirii de două ori, vin către mine calde și parfumate nuanțe dintr-un vis pe care mă străduiesc zadarnic să-l reinventez. Așa că l-am găsit aici și mă bucur să-l citesc deja a doua oară. Visez sau cineva inspirat scrie așa cum mi-am dorit mereu să citesc despre…despre…despre parfum și rolul său intim în cunoaștere. Da, aici a femeii, dar parfumul joacă acest rol incredibil în cunoașterea a orice. Dă-mi un strop de parfum de liliac și-mi amintesc toate tresăririle din aprilie…dintr-o seară. Adie-mi o undă de patchouli și retrăiesc feminitatea telurică, precum mușchiul moale de stejar după ploaie, a primelor eve din lume. Da, mâinile, iar în ce mă privește și ochii, adică privirea. Mulțumesc!

    • Mirela – întîi de toate mulțumesc de primirea printre voi. Pentru mine a fost foarte “din scurt”, pentru ca am aflat de toata povestea asta parfumată abia vineri seara, odată cu invitatia Irealiei. Și nu vrei să știi cît de tare m-am stresat că n-o să iasă ce trebuie din prima mea poveste pentru Club 🙂
      Așa că mă bucur cu atît mai tare că ți-a fost pe plac.
      Visul – să nu mai spui niciodată că reinventarea lui e zadarnică! Nimic nu e zadarnic, cu atît mai puțin reinventarea unui asemenea vis! Ai cu cine, ai cu ce, ai de ce și ai pentru cine. Eu zic că e un început bun 🙂
      Cît despre parfum – nimic nu mi-e mai aproape ca și unealtă de cunoaștere (lăsînd mîinile deoparte, dacă vorbim de femei) – decît parfumul. Și sincer – acuma că m-ai primit așa frumos în Club – promit să povestec despre parfumuri cum știu eu mai bine…
      Iar mulțumirile sînt, deocamdată, ale mele 🙂 Eu sînt ăla micu’ și neștiutorul, pe care ăia mari îl iau cu ei la film 🙂 Dar promit că mă fac eu mare; și-apoi să vezi! 🙂
      Să ne auzim cu bine; și cu drag…

  2. Nu m-am gândit la nimic anume, inițial. Apoi m-am gândit la multiplele variante pe care le oferă titlul și le-am analizat în gând, timp de două săptămâni. Nicio clipă n-am luat în calcul prima întâlnire așa cum ai gândit-o tu, și-am căscat ochii mari, citind, și sufletul mi s-a bucurat tare, c-ai scris.

  3. Salut!
    Foarte frumos articolul. Din fiecare fraza razbate o senzatie care parca ar spune ca exista mai mult in spatele randurilor…ceva mult mai complex, dar poate de nespus…sau de inteles, ori de…simtit. De fapt, nici nu prea seamana cu un articol, ci e o invitatie la o cafea, si o introspectie profunda, facuta in neantul unei vieti pline.
    Captivant. Nostalgic. Melancolic… Superb!

    Eu imi aduc aminte in detaliu milimetric prima intalnire. Cea care a contat… Insa am ales sa scriu altceva, sau mai bine zis, intr-un alt fel.

    Ce-ai scris tu, mi-a adus aminte de “Perfume: Story of a murder”. Acelasi tip de a ‘simti’ femeile, ca pe niste parfumuri unice…ireale. (ca sa o pomenim si pe Irealia 😉 ).

  4. Irealia – mă bucur că te bucuri. Restul îl știi și tu 🙂

    Qatalin – saru’mina tare de comentariu. Îi foarte foarte fain! 🙂 Încă nu am apucat să citesc restul poveștilor – însă promit s-o fac mîine 🙂 Și-ai prins foaaaarte bine ce e în spatele rîndurilor! Și m-o bucurat faptul.

    “Perfume: the Story of a murderer” – am vrut să amintesc și filmul, pentru că e, cred, SINGURA ecranizare pe care eu o consider mai mult decît reușită – a unei cărți care mie mi-a plăcut. Nu am menționat filmul – că zisesem deja de carte.

    Iar femeile sînt, pînă la urmă, niște parfumuri. Depinde de noi, ciumpalacii, dacă știm mai departe ce să facem cu și din ele. Povestea e mult mai complexă decît pare la prima vedere 🙂 Știa el Suskind ce știa 😀

    Încă o dată vă mulțumesc și vă pup pe toți!

  5. Minunat_de_frumos_excelent! 🙂 Bine te-am gasit, povestitorule! 🙂
    Daca traiesti precum scrii trebuie ca ai o viata frumoasa! Eu asa ti-o doresc viata: frumoasa!
    Saptamana minunata sa iti fie!
    Succese!

    • Mulţumesc, Diana. Şi eu mă bucur că ne-am găsit, cu toţii.
      Cît despre viaţă – încerc cît de mult s-o trăiesc aşa cum o scriu. De cele mai multe ori îmi şi iese, recunosc 😛
      Mercic de urări şi numai minunăţii şi ţie.

  6. Bun venit în club, îmi permit să îți/vă spun și eu căci să îmi fie cu iertare nu m-am dumirit. Nu încă…dar să zicem că trezitul și cititul de la 5 dimineața e puțin între vis și trezire. Și am continuat să visez cu fiecare rând, să vibrez la unison. Stau și mă gândesc și sper să nu greșesc…cineva- un personaj cred(memoria nu mă ajută)a fost întrebat care e prima lui amintire. Și toată viața te întrebi de prima întâlnire, poate a ta cu tine, cu Universul întreg…și tot te răsucești și simți un gust, o boare, un parfum și o Iubire. Încetezi să cauți, redescoperi…visezi și te trezești. Și asta e viața…vis întrerupt abrupt, de Dumnezeu ce se trezește, de noi ce ne mințim și alergăm. De cei ce trecem…vis continuat de cei ce strâng parfumul veșnic în potire și îl înghit hulpav. O săptâmănă edenică!

    • Mulţumesc din suflet. Şi da, cam cum scrii tu acolo e totul, pînă la urmă.
      Secretul e să ştii ce să alegi, în ce şi în ale cui parfumuri să te învălui…

  7. “aia de cînd aveam ani ce începeau cu 1 și barbă ce încă nu începea. De fapt – cred c-ar trebui să scriu despre cu totul altceva. Despre toate primele întîlniri, poate. Ori poate despre cea mai reușită dintre toate primele. Ori, mai bine, despre ideea în sine de prima întîlnire. Habar nu am…. ”
    Bun venit in Club!
    Am citat acest fragment din text pentru ca ai cam reusit sa raspunzi prin postarea de față la toate intrebarile pe care ti le puneai acolo, cu o inocenta superba 🙂
    Despre toate acele intalniri ai scris tare frumos, pe chiar gustul meu.
    Cu o nedumerire am ramas, fiindca n-am citit nici Parfumul si n-am vazut nici filmul pe care Catalin chiar mi l-a recomandat luni bune in urma… Nedumerirea legata de cum simtiti voi, barbatii, parfumul unei femei… Pentru ca am intalnit barbati care erau fascinati de parfum…dar o decenta fireasca m-a impiedicat sa le rasucesc cutitul in rana. Sper ca poate voi afla vreodata. 😉
    O saptamana cat mai placuta sa ai!

  8. Imi permiti o plecaciune in fata slovei si, cu asta, am spus aproape totul! Si mai fac o plecaciune in fata barbatului care spune ca judeca femeile dupa miini si dupa parfum pentru ca un mare intelept se afla in spatele judecatii!

  9. Elly, Mala – cred că e unul din puţinele momente cînd încep că înţeleg cum se simt femeile cînd roşesc 😀

    Elly – promit că într-o zi am să scriu special despre asta, despre cum simţim noi, eu, parfumul femeilor, despre ce întelegem din el şi cum ne-ntoarce lumea pe dos. Iar Parfumul e MUSAI MUSAI să-l citeşti – mai ales dacă te roade nelămurirea aia. Şi apoi să vezi şi filmul. Dar întîi citeşte-l pe Suskind 🙂

    Şi incă o dată – vă mulţumesc din suflet…. şi mă fac mic mic mic în colţul meu, cu genunchii aduşi la piept şi cu un zîmbet mare mare întins pe faţă şi ascuns în spatele lor:)

  10. Bun venit în club! Mi-a făcut o deosebită plăcere să citesc aceste rânduri care sunt scrise din perspectiva unui bărbat. Primele întâlniri ne răscolesc mereu cu diverse trăiri sau parfumuri, dar felul în care ai reuşit să redai senzaţiile mă îndeamnă să mai spun că ai surprins admirabil esenţa. Felicitări! Te mai aşteptăm cu scrieri aşa minunate şi altă dată, bineînţeles dacă doreşti! 🙂
    Numai bine!

  11. Ca o coana-mare ce se respectă într-u tradiţie, am venit fuga -fuga să văd cu ce condei fermecat a reuşit acest “GURU” să dea pe spate bloggeriţele preferate mie şi bineînţeles să intervin autoritar până nu încep să curgă râuri de uspine…
    dar… în loc să bat cu pumnul în tastatură şi cu piciorul în modem şi să-mi trimit protejatele la culcare, începui să dau din coate şi să-mi fac loc cât mai în faţă fiindcă… aici e de citit băiete! Şi nu ştiu dacă studiat sau instinctiv simţi dorinţele evelor, dar constat că mergi la sigur: punct ochit -punct lovit şi cuvintele îţi curg şuvoi şi se adună în cascadă de fior . O! Nu ! Ai fost suficient de lăudat… să urmărim cum se desfăşoară serialul şi… mai vedem, Maestre!

    • Mulţumim din suflet!

      Eu zic că nu e studiat nimic – şi aşa vin ele toate, trăirile şi cuvintele, de-acolo dinăuntru, de unde trebuie. Dar, pînă la urmă – decizia vă aparţine vouă. Voi ştiţi cel mai bine dacă vă atinge ceva din ceea ce scriu şi în ce mod anume; şi dacă e de bine sau de rău…

      Săru’mîna, încă o dată.

  12. Parfumul… ca parfumul… DAR… mainile?! Pai… pai… eu am maini muncite, dom’le… plus ca mareu ma tai… si am cate un plasture pe unul din degete… tztz…

Trackbacks

Zi-ne cu cuvintele tale:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Tsunami

TSUNAMI [pr.: țunámi] n. Val gigantic care apare la suprafața oceanelor în urma cutremurelor submarine. /Cuv. jap.

TED Blog

The TED Blog shares interesting news about TED, TED Talks video, the TED Prize and more.

AraNaluca

E toamnă ...

Bunele Maniere

arta de a trai cu eleganta

În grădina mea

apar trandafiri dar și buruieni!

@soffys

Life... as I know it!

Sweet Escape

"People are more what they hide than what they show"

Ale în țara cuvintelor

Să mă iertați pentru că detest monotonia, clișeele, și limbajul de lemn!

Mirela Pete. Blog

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

A d i n a M i r e l a

© Copyright Adina Mirela, All rights reserved, O ilustratoare visătoare

bloodie

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

Ring of Gyges

lumea mea

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Cătălin Ionescu

Nu deschide gura decât dacă vorbele tale sunt mai frumoase decât liniștea.

ILikeItComplicated

Yet she likes complications. She wishes she could turn and say: "I like people who unbalance me.”

L.M.T.

Just another WordPress.com site

AltergEgoEva

in extaz de la extrem la extrem

Jurnalul Evei

Please don't romanticize me. I am not who you think I am.

Fulgerica

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

cabral.ro

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

%d bloggers like this: