mă termin prematur, în încîlceala unei apăsătoare oboseli, de lipsa ta, de lipsa lucrurilor dragi, de neînțelegerea felului în care te-ai dus, dintr-o dată si fără de început ori sfîrsit, de golul din urmă, de golul dinainte-mi, de tot; mi-e foame, dar mi-e că de lipsă de somn am să pier – eu ce nu mi-am dormit niciodată; mi-e că n-o să știu ce-o să fac cu diminețile, mi-e c-am să-mi găsesc cutia crem goală de scrisori; mi-e că n-are să-mi mai miroase sufrageria a crini, a trandafiri uscați si neterminare.
te-ai dus, cu toate dinainte-ți, te-ai dus cu dimineți si crini, cu uscăciunea si “moist dearness”-ul tău cu tot, te-ai dus cu scrisul mărunt si cravata legată strîmb, cu nodul mic, anost; de cealaltă parte a lumii, din colțul mic si întunecos, cu becurile de-o sută toate arzînd – te chem printre cristale curgînde pe marginea tuturor lucrurilor pe care vreodată le-ai atins; mi-e praful neșters si frigiderul gol; mi-s hainele necălcate si după-amiezele nu mi le mai știu umple cu nimic alta decît neterminare.
mă termin prematur, încîlcit si bolnav, de-un fel de niciodată acolo, niciodată destul; si tot ce-as vrea ar fi să mi te găsesc mică si a flori mirosind, pe colțul canapelei, tristă, asteptîndu-mă; pe mine si neterminarea-mi a niciodată aducînd.
atît
netermin, aici!
there's someone in my head - but it's not me 
Ultimele comentarii