there's someone in my head – but it's not me

mi-e dor de tine

cu orișice cuvînt nespus

și orice deget repetent în nepăsare

cu părul spulberat de-apus

mi-e-un dor nebun, din ce în ce mai tare

mi-e dor de tine

din pozele acoperite-n praf și sens

din albul mult prea alb, uitînd să se-mplinească

de prin orașul gol, pustiu și nefiresc

din puștiul încă nenăscut, ce-ar vrea să crească

mi-e dor de tine

si de povestea-ți la-ntîmplare-n zori de zi

de palma mea acoperindu-ți pumnul rece

de ochii mari, căprui care mă-ntreabă ”știi?”

cu fiecare clipă care trece

și vreau să-ți zic, și vreau să te ating

și vreau cu drag să mi te uiți în ochi

cu tine vreau să-mpart și bun și rău

și gri și alb și roșu de deochi

și de din capăt nesfîrșit de lume

să-ți zic (a cîta oară?!) ”te iubesc”

și tu să mi te cuibărești în brațe

ca într-un fel de impecabil nefiresc

mi-e dor de tine, știi?

și viața mi se scurge…