Archive for ‘Gînduri’

May 20, 2017

Gînd 91 sau de-a neterminatelea

mă termin prematur, în încîlceala unei apăsătoare oboseli, de lipsa ta, de lipsa lucrurilor dragi, de neînțelegerea felului în care te-ai dus, dintr-o dată si fără de început ori sfîrsit, de golul din urmă, de golul dinainte-mi, de tot; mi-e foame, dar mi-e că de lipsă de somn am să pier – eu ce nu mi-am dormit niciodată; mi-e că n-o să știu ce-o să fac cu diminețile, mi-e c-am să-mi găsesc cutia crem goală de scrisori; mi-e că n-are să-mi mai miroase sufrageria a crini, a trandafiri uscați si neterminare.

te-ai dus, cu toate dinainte-ți, te-ai dus cu dimineți si crini, cu uscăciunea si “moist dearness”-ul tău cu tot, te-ai dus cu scrisul mărunt si cravata legată strîmb, cu nodul mic, anost; de cealaltă parte a lumii, din colțul mic si întunecos, cu becurile de-o sută toate arzînd – te chem printre cristale curgînde pe marginea tuturor lucrurilor pe care vreodată le-ai atins; mi-e praful neșters si frigiderul gol; mi-s hainele necălcate si după-amiezele nu mi le mai știu umple cu nimic alta decît neterminare.

mă termin prematur, încîlcit si bolnav, de-un fel de niciodată acolo, niciodată destul; si tot ce-as vrea ar fi să mi te găsesc mică si a flori mirosind, pe colțul canapelei, tristă, asteptîndu-mă; pe mine si neterminarea-mi a niciodată aducînd.

atît

netermin, aici!

May 5, 2017

Gînd 90

de după un an, cu gîndul greu la tine dus

cu mîinile mici și sufletul plăpînd

mă-ntorc spre luminile zărinde in luciul lacului

și pe mine din tine mă dor.

n-ai înțeles nimic și mi-e că nici din Yves

n-ai să-nțelegi nimic; nimic din noi, nimic din de dincolo-ul

zilelor pierdute în cadă, gol și fără de capăt, cu mîinile întinse

înspre ce am fi putut să fim de n-aș fi fost eu – eu.

mi te întorci, mi te termini dintr-altul, mi te plîng

la capul patului desfrînat în întindere și imaginea

neterminată a coapselor rozii.

mi se face de mine și noi; mi se face de zilele vechi,

a coajă de miercuri mirosind, cu iz absurd de celălalt capăt

al unui weekend neterminat, neînceput.

mi te pierzi, mi te duci – înspre cine te cheamă mai mut.

mi te caut discontinuă, mi te încep negasită

la marginea așternutului murdar de clipe în doi.
de dincolo de canapea – îmi rîde a chemare trecutul.

din sfertul neînceperii tale – mi se termină cîntul
te duci; și îmi ești, deopotrivă

cămin și temniță

Cristos și cădere

pămînt de flori

și capăt de drum
te strig!

September 21, 2015

Din dorul negăsirii aurii

habar nu te am; pierdută între cîteva rînduri scrise stîngaci, mi te-ntinzi între gînduri, strîmtă în tricoul alb; te-acoperi de buclele lungi – cîrlionți de primăvară curgînd timid peste umerii-nguști; un fel de uitare aleasă, tînjind languros după Augustul sfîrșind înverzit; degete-amestecate-n cîrlionți, zîmbetul ascuns de-o șuviță rebelă, ochii visînd la ceva ce încă n-a fost; ori la anii trecuți, pierduți copilărind în alergare; un fel de timiditate ne-spusă, un fel de-amîndoi ne-mpliniți.

din ochii căprui iți fuge spre lume nespusul, amestecată poveste a ceea ce-ai putea să fii – de-ar avea vreun capăt iubirea; te cauți în tine, te cauți în mîna prelungă prin păr, prin iarba a proaspăt cosit mirosind și caldul aceleiași după-amiezi; te repeți obsesiv, negăsindu-te niciodată aceeași.

de mi-ai fi vreodată mălin – aș umple casa de tine, împrăștiată toată pe covorul unei sufragerii prea mici; de mi-ai fi vreodată ecou – te-aș striga în scările tuturor blocurilor; de mi-ai fi vreodată tîrziu – te-aș întoarce-nainte, să-mi lepezi povara; și gîndul nebun, răsturnat peste grămada de blond verzuliu.

de mi-ai fi timp, pentru o clipă măcar mi te-aș face pădure.

June 6, 2015

Gînd 88

te-as privi de dincolo de lemnul greu al barului din fata mea – de-aș sti ca lumea mea ar fi vreodată alta;

Saptamini mai tirziu – lumea mi-a devenit alta, in alt fel, necunoscut cumva si drag deopotrivă. Îmi trec prin minte ginduri-ghiocei, si capete de înserare mi-e avintul. De dincolo de lemnul greu – te știu de-acum aproape, un fel de continuare a ceea ce mi-ar fi plăcut sa te fi fost a fi.

Mi-e bine si mi-e mică-nsingurarea. Si știu ca lumea nu se termina aici.

April 19, 2015

Gînd 87 – my 50 shades of weird colors

Aproape nimic mai senzual, mai submisiv si mai de pofte deschizător precum coborîtul de pe tocuri al unor glezne subțiri. Te faci a mea, mi te dărui. Îmi cresc în mine – alpha-avînt ridicat la rang de seară în doi. Dăruirea-ți totală – în tonuri de sex trivial. Ludic amorf – sinele meu se termină-ntre degetele tale.

Ai coborît printre mine, nefiresc sentiment de leșin.

March 2, 2015

Gînd 86

fug; caut; de dincolo de perdele gri – mă privești; goală de toate cele, nebunie în vînt încurcată, mi te împrăștii peste primăveri netrăite; un fel de capătul zilelor, împrejmuit de nopți colorate sumar, capete de nebunie nespusă, nescrisă, niciodată auzită ori rostită; fug; caut; mă-ncurc în ore de nesomn și vin, mă termin prematur, între cuvinte anost așezate-mpreună, cu gîndul dus la verdele a soare mirositor din jurul coapselor tale; fug; caut; n-ai să înțelegi niciodată nimic din mine; am să te încep acolo unde mă termini, zi de zi, nesfîrșire împrăștiată în diminețile reci de Martie devreme; prin sticlă și fum mi te caut, fluturîndă, nebunie fără de sens, haotică interdependență a unui eu ce-am fost cu tot ce n-am apucat vreodată să fiu; unde ești? niciodată! fug; caut; nefirescul unui ieri fără tine, împletit într-un fel de culori cu nebunia unui azi ce n-are să mai fie, niciodată; te termini unde eu încă nici n-am început, mă amestec prin tinele tău nespus;

de-ar fi să-mi fii primăvară – m-aș întoarce nopțile-n patul femeilor nespuse, zîmbind a amar.

February 8, 2015

Gînd 85 – cu copii trimbulinzi

în seara asta, capătul roz al pixului cu care scriu mă duce cu gîndul la tine; părți din tine, bucăți de tine; roz, moi și a primăvară devreme-aducînd; de fapt – mă gîndesc la tine de cîteva zile bune (rozul pixului e doar scuza cu care mi-am început paragraful); mă gîndesc la tine, frînturi din tot felul de-amintiri, vivid recollections sau doar blurry, vision-impared what-ifs;

nu m-ai ascultat niciodată; atunci – știu bine; acum – simt cumva c-ai face la fel; te-ai pierde poate în mine din nou, doar ca la final, odată ce mă voi fi fost cu totul dăruit ție – să fugi; n-am înțeles niciodată de unde nevoia asta a ta de-a fugi; de unde și de ce – fricile alea toate-adunate;

ți-am zis să nu pleci; nici măcar nu te-am rugat; ți-am zis doar că nu e bine; că nu e de tine, că nu e de-al tău; n-ai ascultat; ai înțeles mai tîrziu, mult prea tîrziu.

și-acum mă cauți; te simt cum mă cauți, te simt că ți-e dor; te-am simțit ani de zile păzindu-mă, de undeva din umbră, înger bun, străveziu; și-acuma te simt, undeva în spatele meu, zîmbind strîmb și trist, zdrobindu-ți degetele lungi în păreri de rău, ruptă-n bucăți între nevoia de-a-mi aranja părul rebel și frica de toate celelalte.

și cîteodată aș vrea să mă cauți, să-ți aud vocea roșcată sau să-ți citesc cuvintele mici, albăstrii; să te țin de mînă-n tramvai sau să-mpărțim o vodcă pe o bancă de lemn.

cîteodată aș vrea să fi fost trimbulinzi…

February 4, 2015

Gînd 84 – Mood of the month

mi te-ascunzi între puținul fiecărei zile și imaginația mea țopăind aiurea in jurul tău; te văd fluturîndă prin vîntul rece, tăios – te simt purtată de el mai departe, spre mine; niciodată n-am să știu cine ești de fapt; ori de unde-ai venit; ori ce vrei, în definitiv, de la mine; mi-ai zîmbit la fiecare colț de clădire și capăt de alee, ți-am căutat privirea pe holuri pustii și ți-am vorbit seara în jurul paharului de vin; m-ai strîns în brațe și am uitat cu totul de mine; ți-am zis cuvinte puține și fără de sens; ai să-ți schimbi telefonul și nici măcar nu te voi fi fost auzit vreodată rîzînd la celălalt capăt al firului; am să albesc de tot înainte de a te fi ținut vreodată de mînă; mi-e tristă depărtarea, aproape la fel de tristă precum apropierea de tine; am învățat cum miroși – și încă nici măcar nu te știu pe de-a-ntregul șoptind; și iarăși te văd fluturîndă, zîmbindu-mi de departe senin; și iarăși prin vînt mi te-ascund, decolorînd amintiri ne-ntîmplate vreodată;

mi-ești stranie tu, desfăcută-n bucăți bătute de vînt; mi-ești stranie, totuși aproape.

December 13, 2014

Gînd 83

mi-e brusc foame; n-ar trebui; am mîncat, mult chiar; dar mi-e foame; beau bere light; ascult Zelmani (sigh!), mîine plec undeva; n-am nici Charlie, nici nimic, nici nimeni; liniște, apă fierbinte, dezordine; și mi-e foame…

aș fi vrut să te pot întoarce pe partea cealaltă, să fac din tine ceva frumos; mi-ar fi plăcut să te plimb printre amintiri, să mă fiu al tău – dăruindu-mi-te toată, zîmbind dinți strîmbi; nu mai țin minte cînd (ori dacă vreodată) te-am ținut de mînă; nu mai țin minte dacă-n păr ți-e primăvară ori doar parfum de un alaltăieri tălîmb; te țin minte rîzînd, te țin minte încolăcindu-mi-te toată printre cuvinte nespuse și apropouri nefirești; ale tale; te țin minte mirosind a ceva bun, te țin minte fragilă între nodurile degetelor mele, te țin minte legîndu-ți părul în coadă de cal; nu mi-amintesc nimic din ochii tăi, nu-mi amintesc de ți-era cald ori frig, dacă nopțile tale erau și ale mele, ori dacă diminețile ne-au fost vreodată unul altuia copilării; mi te-amintesc însă plecînd; mi te-amintesc dezgolindu-mă de sentimente, lăsînd din mine urme nefirești pe gresia din baie; mi te-amintesc fugind, cu părul lung fluturînd în urma ta toate neputințele mele; mi-ar plăcea să te fi putut întoarce pe partea cealaltă, să fi făcut din tine ceva frumos; să te fi plimbat printre-amintiri mi-ar fi plăcut, să mă dărui tot ție, prin tine toată a mea fiind…

mi-e încă foame, printre apa fierbinte, berea light și SZ; undeva, departe, cuiva-i e bine; cineva, undeva, zîmbește dinți albi și mîngîie-ntre degetele noduroase piele fină și unghii mici; undeva, departe, cuiva îi pasă, cineva se dăruie și altcineva, la fel de departe, împletit între cearșafuri albe, înțelege, pentru prima oară, dragostea; cineva, undeva, dincolo, acolo, departe, altcineva; întotdeauna altcineva, altundeva, altfel…

November 11, 2014

Gînd 82

Un alt fel de “Challenge Accepted”

într-o zi, mi te-ai scurs ca un fel de căldură proaspătă pe capătul neșlefuit al spatelui arcuit de singurătatea nopților trecute, departe de tot ce mi-ar fi putut lumina diminețile; ca un fel de cuvînt, ca un fel de privire blîndă în urma pașilor largi, asemeni ceștii de ceai aburind parcă și mai tare ceața unui noiembrie devreme, printre betonul blocurilor gri și țipătul ascuțit al traficului la ore de vîrf – te-am simțit aproape, parte din mine, prelungire a gîndurilor și viselor mele trecute, mai aproape decît mi-am fost eu mie vreodată; nu știu cine ești, nu știu ce vrei de la mine, din mine; mă pierd în ochii tăi, cu gîndul doar la ei dus, mă găsesc dansîndu-mi singurătatea prin casă, deodată stingheră, nelalocul ei, străină de mine; sentiment ciudat, niciodată înainte-ntîlnit; îți simt degetele împletindu-mi-se prin palme, fior nebun a ploaie de vară aducînd, miros de iarbă proaspăt tunsă și rîs de copil dimineața; ești tu, un alt fel de eu, într-un alt fel de lume, mai bună, mai simplă, mai devreme seara acasă.

din răcoarea unei toamne tîrzii – undeva, în capăt de linie, aștept să mă iei înc-o dată de mînă…

 

Tsunami

TSUNAMI [pr.: țunámi] n. Val gigantic care apare la suprafața oceanelor în urma cutremurelor submarine. /Cuv. jap.

TED Blog

The TED Blog shares interesting news about TED, TED Talks video, the TED Prize and more.

AraNaluca

E toamnă ...

Bunele Maniere

arta de a trai cu eleganta

În grădina mea

apar trandafiri dar și buruieni!

@soffys

Life... as I know it!

Sweet Escape

"People are more what they hide than what they show"

Ale în țara cuvintelor

Să mă iertați pentru că detest monotonia, clișeele, și limbajul de lemn!

Mirela Pete. Blog

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

A d i n a M i r e l a

Toate textele și imaginile de pe acest blog îmi aparțin .

bloodie

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

Ring of Gyges

lumea mea

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Cătălin Ionescu

Nu deschide gura decât dacă vorbele tale sunt mai frumoase decât liniștea.

ILikeItComplicated

Yet she likes complications. She wishes she could turn and say: "I like people who unbalance me.”

L.M.T.

Just another WordPress.com site

AltergEgoEva

in extaz de la extrem la extrem

Jurnalul Evei

Please don't romanticize me. I am not who you think I am.

Fulgerica

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

cabral.ro

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers