te-as privi de dincolo de lemnul greu al barului din fata mea – de-aș sti ca lumea mea ar fi vreodată alta;
Saptamini mai tirziu – lumea mi-a devenit alta, in alt fel, necunoscut cumva si drag deopotrivă. Îmi trec prin minte ginduri-ghiocei, si capete de înserare mi-e avintul. De dincolo de lemnul greu – te știu de-acum aproape, un fel de continuare a ceea ce mi-ar fi plăcut sa te fi fost a fi.
Mi-e bine si mi-e mică-nsingurarea. Si știu ca lumea nu se termina aici.