habar nu te am; pierdută între cîteva rînduri scrise stîngaci, mi te-ntinzi între gînduri, strîmtă în tricoul alb; te-acoperi de buclele lungi – cîrlionți de primăvară curgînd timid peste umerii-nguști; un fel de uitare aleasă, tînjind languros după Augustul sfîrșind înverzit; degete-amestecate-n cîrlionți, zîmbetul ascuns de-o șuviță rebelă, ochii visînd la ceva ce încă n-a fost; ori la anii trecuți, pierduți copilărind în alergare; un fel de timiditate ne-spusă, un fel de-amîndoi ne-mpliniți.
din ochii căprui iți fuge spre lume nespusul, amestecată poveste a ceea ce-ai putea să fii – de-ar avea vreun capăt iubirea; te cauți în tine, te cauți în mîna prelungă prin păr, prin iarba a proaspăt cosit mirosind și caldul aceleiași după-amiezi; te repeți obsesiv, negăsindu-te niciodată aceeași.
de mi-ai fi vreodată mălin – aș umple casa de tine, împrăștiată toată pe covorul unei sufragerii prea mici; de mi-ai fi vreodată ecou – te-aș striga în scările tuturor blocurilor; de mi-ai fi vreodată tîrziu – te-aș întoarce-nainte, să-mi lepezi povara; și gîndul nebun, răsturnat peste grămada de blond verzuliu.
de mi-ai fi timp, pentru o clipă măcar mi te-aș face pădure.
there's someone in my head - but it's not me 
Zi-ne cu cuvintele tale: