din capete de negru împrăștiat pe bara argintie, prin fum de țigară și căștile roase de muzicile-ți ciudate – te-am găsit aproape și de noapte devreme; la ore mici, prin țăcănit de taste pline de praf – de dincolo de cortină – zîmbești; încîlcită printre necunoscuți, cu degete lungi, cauți așteptări pierdute între noapte și zi, între betoane și sticlă, nimic natural, nimic a cafea mirosind; minune a zilei de ieri, neterminată azi, te scrii tu pe tine pe foi îngălbenite de vreme, ca și cînd;
de dincolo de zid, alergînd desculț prin zăpada murdară, un fel de gol ma cheamă, strigîndu-și nevoia de umplere ca pe ultima declarație de război între apă și pîine, între vin și capătul ros al sforii aurii;
te-aș striga, dar mi-e că nu ai să-ți ridici mîna spre mine vreodată.
there's someone in my head - but it's not me 
Ultimele comentarii