tu cu mine să nu te joci
jocuri absurde:
le vei fi fost pierdut
înainte de-a apuca să-mi pui pe hîrtie
toate regulile…
March 31, 2014
Gînd 50
ți-am vazut unghiile roșii de la picioare
balansîndu-se de-a lungul albastrului neterminat;
le-am privit zîmbind, cu gîndul aiurea dus
înspre talia subțire și sînii mici;
aș fi vrut să-mi fi fost un fel de chemare,
dintr-un fel de poveste terminată ciudat
înainte de vreme, înainte măcar de-ați fi spus
că-mi ești Albă Zăpadă între mii de pitici.
Din spatele ecranului negru și vechi
mă privești dintr-o poză 16:9
March 30, 2014
Gînd 49
nicăieri n-ai să mai umpli vreo singurătate
așa cum îmi umpli mie lipsa ploilor;
de dincolo de capătul dezgolit al unui ibric de cafea,
felul tău ciudat de-a-mi fi aproape
îmi pune capac zilelor goale de verdele ierbii;
ca o coapsă neprelungită-ndeajuns
mi te încolăcești în jurul scaunelor cafenii
și nu-mi mai pleci, cum nu-i mai pleacă
rîndunicii primăvara.
Noian de cuvinte – cerul gurii îmi stă acru
înaintea imprudenței tale; te pierd din vedere o clipă
și mi te faci pe-un perete tablou.
Azi am să-ți șterg înc-o dată rama de praf.
March 30, 2014
Gînd 48
te-am deschis ca pe-o carte;
la subrațul copertei, între pagina zero și
firul de mătase ce-ți ținea loc de-amintire –
am găsit imaginea ultimelor luni de anul trecut;
m-am căutat printre portretele mișcate,
surprinse de ochii tăi adînci
și tot ce-am găsit a fost un cotor de bilet.
Nu-mi amintesc spectacolul,
dar se pare că l-ai împărțit cu mine.
Dacă te caut în chitanțier –
te-oi găsi oare facturînd servicii
de băut cafea dimineața, în umbra
clădirii celei mai noi?
March 30, 2014
Gînd 47
sub coala de calc –
îmi zac sentimente
ce n-au să-și găsească
vreodată
scăparea.
March 29, 2014
Un somn plăcut poate începe cu un click
Mai nou – mi-s dragi diminețile cît mai devreme. Mă trezesc la 5 – deși n-am nimic de făcut pînă pe la 7 jumate. Și aproape în fiecare dimineață îmi zîmbesc eu mie, la amintirea vremurilor cînd orice aș fi făcut – doar să mai dorm 5 minute. Cred că vine odată cu vîrsta, trezitul ăsta de dimineață. Altfel nu-mi explic. Dar știu că niciodată nu înțelegeam, copil fiind, cum bunicii mi se trezeau înainte de a răsări soarele; sau cum tata meu la 6 era deja activ, înainte ca oricine altcineva din casă să dea vreun semn de bună dimineața. Și-acum mă regăsesc în diminețile lor; și mi-e bine și drag; și încep să înțeleg. Dar e clar că-i un tipic ce vine odată cu vîrsta. Nu știu încă de ce anume, care ar fi explicația științifică – dar e clar că se întîmplă.
Și normal că fiecare zi îmi începe cu un set de tabieturi, puse în rînd după multe luni de “experimente” matinale. Și-mi tihnește, că mi-e liniște și pace. Mi-s doar eu cu mine, cu vreme de gîndit, cu vreme de analizat, limpede și curat. Și evident că mă trezesc mult mai activ, mai bine dispus și mai cu poftă de viață decît știam a mă trezi cu ani în urmă. Și nu pot să nu mă gîndesc că asta trebuie cumva să se lege și de un somn mai liniștit, mai plăcut, mai “așezat” decît mi-era pe vremuri. E drept că aleg să merg la somn ceva mai devreme ca de obicei – dar tot nu dorm mai mult de 3-4, poate 5 ore pe noapte (iar asta mi-e meteahnă veche, încă de prin liceu); nu de alta – dar altfel îs năuc toată ziua…
Și dacă tot povestim de somn bun și devreme (cam ca și fetele cuminți și devreme acasă) – poate ar fi bine de menționat și faptul că deși sînt genul care poate dormi oriunde, oricînd, dacă simt nevoia de somn – în general îmi place ca “sleeping arrangement-urile” să fie de o anumită natură: salteaua trebuie să-mi fie cît de tare și de solidă cu putință, perna – dimpotrivă! – moale de tot și foarte-foarte “împachetabilă”, patul să fie cît de mare, să mă pot întinde în el în cele mai destrăbălate poziții, iar “învelitoarea” cît mai ușoară și mai subțire. Poate sună ciudat, dar în condițiile astea – chiar dorm ca un prunc. Și nici n-am nevoie de ore multe de somn – pentru a mă trezi dimineața “in tip-top shape”, gata de nebuniile unei noi zile.
Și de fapt – de ce vă zic eu toate astea? Păi e simplu – tocmai ce mi-am dat seama că ce lipsește majorității nopților mele – e cineva-ul drag cu care să împart bunătățile unui somn bun. Mi-e mai mereu dor de casă, mi-e tot mai deasă singurătatea și mi-e tot mai pohui de toate cele…
Și poate cu un click către Salterra – măcar să-mi fac nopțile mai “tihnicioase” – dacă mai lipsite de singurătate nu pot…
Atît.
March 27, 2014
Gînd 46
ca o pipă a păcii –
părul tău se revarsă peste brațele mele,
chemare a liniște a
unui trecut tumultuos.
În camera mică n-a rămas decît mocheta verzuie,
martor tăcut al iubirii ce-am fost.
March 27, 2014
Gînd 45
aș vrea să mi te știu un alt fel de tu;
aș vrea să-mi vii dimineața devreme –
miros de zori și-mpleticeală peste ochi –
și să mă chemi cu tine în oraș; în celălalt capăt,
pe marginea stîncii, la umbra tufișului verde de dor;
aș vrea ca în loc de cafea să-ți beau gîndul de-azi noapte,
din mîna ta mică în cana de tablă întins;
aș vrea să stai lîngă mine, pe-un trunchi de copac
și să privim amîndoi absenți împînzeala de fluturi;
aș vrea să cobori treptele blocului chicotind
și eu să te-aud din garaj, printre motorul turat și
pata de ulei întinsă pe-asfalt.
Aș vrea să mi te știu un alt fel de tu;
același în esență – doar că ceva mai roșcat,
cu picioarele mai lungi și sînii mai mici.
Din capătul străzii – cîinii mă latră de cîte ori
cobor din mașină.
Un alt fel de tu, uleios și stingher.
March 26, 2014
Gînd 44
în camera goală
printre PET-uri de Cola și Beth Hart,
Keith Jarrett și pîinea mucegăită de
săptămîna trecută –
îmi zace gîndul abject al unui viol.
Mi-ar plăcea să-ți întorc coapsele-nspre mine
și, răsturnată peste canapeaua de pluș –
ți-aș face din glezne colier de sărut
și din sînii mici nebunatic decor:
înfășurat între pielea mirosind a trifoi proaspăt tuns
și privirea speriată cerșind dezmierdări, ascuns
în spatele pleoapelor închise și ascultîndu-ți
refuzul zbătut – aș face din tine
femeie; te-aș învăța ce n-ai îndrăznit să gîndești;
mușcată de gît, între palme lipindu-se ud –
îți tremură carnea pervers și unghiile vopsite strident
desenează în sînge durere pe spatele meu.
Mă termin prematur; te termini dureros
și la capătul zilei rămînem a ne spune printre dinți:
“Te-aș fi iubit de-ai fi putut” –
“Te-aș fi ucis de-aș fi știut”
Beth Hart – pătrunsă adînc de Bonamassa,
printre PET-urile mele de Cola,
tînguindu-te pe tine – a mea.
March 26, 2014
Gînd 43
mă mai ții oare minte?
am venit înspre tine din celălalt capăt al lumii
stingher și proaspăt de sentimente,
goliciune ludică-ntre coapse de tei.
nu ți-am cerut nimic. M-am lipit doar
albastru de tine și ți-am întins degetele boante
în semn de respect și cuvînt nerostit.
Știam că n-ai să-nțelegi nimic și din
ropotul surd al neputinței
am ales să culeg doar felii mici
ale unor dimineți fără de soare.
Ori fără de cafea, nici nu mai țin minte.
Oricum – de dincolo de gardul a spini mirosind –
încă mai încerc să-ntind mîna;
n-ai s-o ajungi, degeaba ai să vrei.
Mi-e drag însă mirosul primăverii-n părul tău
și vîntul călduț ce-ți mîngîie gleznele-n
stația de tramvai.
La capăt de linie – ai să cobori mereu.
Rămîn eu și vatmanul
să-mpărțim o Eugenie veche.
there's someone in my head - but it's not me 
Ultimele comentarii