there's someone in my head – but it's not me

nicăieri n-ai să mai umpli vreo singurătate

așa cum îmi umpli mie lipsa ploilor;

de dincolo de capătul dezgolit al unui ibric de cafea,

felul tău ciudat de-a-mi fi aproape

îmi pune capac zilelor goale de verdele ierbii;

ca o coapsă neprelungită-ndeajuns

mi te încolăcești în jurul scaunelor cafenii

și nu-mi mai pleci, cum nu-i mai pleacă

rîndunicii primăvara.

Noian de cuvinte – cerul gurii îmi stă acru

înaintea imprudenței tale; te pierd din vedere o clipă

și mi te faci pe-un perete tablou.

Azi am să-ți șterg înc-o dată rama de praf.

te-am deschis ca pe-o carte;

la subrațul copertei, între pagina zero și

firul de mătase ce-ți ținea loc de-amintire –

am găsit imaginea ultimelor luni de anul trecut;

m-am căutat printre portretele mișcate,

surprinse de ochii tăi adînci

și tot ce-am găsit a fost un cotor de bilet.

Nu-mi amintesc spectacolul,

dar se pare că l-ai împărțit cu mine.

Dacă te caut în chitanțier –

te-oi găsi oare facturînd servicii

de băut cafea dimineața, în umbra

clădirii celei mai noi?

sub coala de calc –

îmi zac sentimente

ce n-au să-și găsească

vreodată

scăparea.