te-am deschis ca pe-o carte;
la subrațul copertei, între pagina zero și
firul de mătase ce-ți ținea loc de-amintire –
am găsit imaginea ultimelor luni de anul trecut;
m-am căutat printre portretele mișcate,
surprinse de ochii tăi adînci
și tot ce-am găsit a fost un cotor de bilet.
Nu-mi amintesc spectacolul,
dar se pare că l-ai împărțit cu mine.
Dacă te caut în chitanțier –
te-oi găsi oare facturînd servicii
de băut cafea dimineața, în umbra
clădirii celei mai noi?