there's someone in my head – but it's not me

în fiecare colț al dimineților cu tine

tăcerea-și face loc prin așternutul șifonat și gri;

mă uit, preț de un gînd, la șoldurile pline,

la spatele-arcuit, la sînii mici,

la degetele lungi, întinse către mine

și știu că niciodată nu ai să-mi mai fii

nici dulce alinare de confuzii,

nici libertate-ntinsă pe cearșaf,

nici capăt de creion scriind iluzii,

nici coardă de țambal dintr-un taraf

ce-mi cîntă, în fiecare nouă zi cu tine

un fel de început absent și nefiresc.

Și mîngîindu-ți colțurile fine

aș vrea de azi să nu mă mai trezesc.

Din colț de trupul tău în colț de dimineață –

mă dau pierdut, asemeni unui buletin:

sînt nul, sînt vînt, sînt ploaie și sînt ceață.

Așteaptă-mă în iarbă, așteaptă-mă să-ți vin.

din capăt de canapea

tricoul verzui se joacă cu

sînii tăi aruncîndu-mi ocheade

albastre și reci;

neterminat mă sînt, goliciune de

sentimente împrăștiate la picioarele tale

cu o noapte-nainte;

cafeaua miroase a dimineață devreme

și-am prins gust de nesaț

între dinți;

tu taci; și-n paharul de vin se

scutură-n spasme un

fluture gri;

mi-e tăcerea-ți răspuns de dezgust

și părul răzleț de pe-obraji

martor al netrebniciei.

de nu mi-ai fi fost noapte –

ți-aș fi fost, negreșit, prizonier.