în fiecare colț al dimineților cu tine
tăcerea-și face loc prin așternutul șifonat și gri;
mă uit, preț de un gînd, la șoldurile pline,
la spatele-arcuit, la sînii mici,
la degetele lungi, întinse către mine
și știu că niciodată nu ai să-mi mai fii
nici dulce alinare de confuzii,
nici libertate-ntinsă pe cearșaf,
nici capăt de creion scriind iluzii,
nici coardă de țambal dintr-un taraf
ce-mi cîntă, în fiecare nouă zi cu tine
un fel de început absent și nefiresc.
Și mîngîindu-ți colțurile fine
aș vrea de azi să nu mă mai trezesc.
Din colț de trupul tău în colț de dimineață –
mă dau pierdut, asemeni unui buletin:
sînt nul, sînt vînt, sînt ploaie și sînt ceață.
Așteaptă-mă în iarbă, așteaptă-mă să-ți vin.
there's someone in my head - but it's not me 