din capăt de canapea
tricoul verzui se joacă cu
sînii tăi aruncîndu-mi ocheade
albastre și reci;
neterminat mă sînt, goliciune de
sentimente împrăștiate la picioarele tale
cu o noapte-nainte;
cafeaua miroase a dimineață devreme
și-am prins gust de nesaț
între dinți;
tu taci; și-n paharul de vin se
scutură-n spasme un
fluture gri;
mi-e tăcerea-ți răspuns de dezgust
și părul răzleț de pe-obraji
martor al netrebniciei.
de nu mi-ai fi fost noapte –
ți-aș fi fost, negreșit, prizonier.
Zi-ne cu cuvintele tale: