there's someone in my head – but it's not me

ca o pipă a păcii –

părul tău se revarsă peste brațele mele,

chemare a liniște a

unui trecut tumultuos.

În camera mică n-a rămas decît mocheta verzuie,

martor tăcut al iubirii ce-am fost.

aș vrea să mi te știu un alt fel de tu;

aș vrea să-mi vii dimineața devreme –

miros de zori și-mpleticeală peste ochi –

și să mă chemi cu tine în oraș; în celălalt capăt,

pe marginea stîncii, la umbra tufișului verde de dor;

aș vrea ca în loc de cafea să-ți beau gîndul de-azi noapte,

din mîna ta mică în cana de tablă întins;

aș vrea să stai lîngă mine, pe-un trunchi de copac

și să privim amîndoi absenți împînzeala de fluturi;

aș vrea să cobori treptele blocului chicotind

și eu să te-aud din garaj, printre motorul turat și

pata de ulei întinsă pe-asfalt.

Aș vrea să mi te știu un alt fel de tu;

același în esență – doar că ceva mai roșcat,

cu picioarele mai lungi și sînii mai mici.

Din capătul străzii – cîinii mă latră de cîte ori

cobor din mașină.

Un alt fel de tu, uleios și stingher.