there's someone in my head – but it's not me

Proba cinşpe a sosit, Farmec iar m-a-mbrobodit. Mă rog, nu doar pe mine, ci pe toată lumea, cred. Sper! Ideea e că acuma tre’ să scriem ce momente frumoase din viaţă am ratat din cauza coşurilor (alea de pe faţă, desigur, nu alea cu “gutui amărui/cu puf galben, ca de pui”…) şi, evident, cum anume Gerovital Plant Stop Acnee ne-a refăcut oameni, redîndu-ne încrederea în propria persoană şi schimbînd percepţia celorlaţi despre noi. La mine – problema e simplă: am o singură amintire oarecumva negativă care să se încadreze cît de cît în subiect. Şi anume, cînd am terminat eu liceul – şi încă nu se făceau albume foto mai ceva ca la nunţi – am făcut şi noi cîte o poză de-aia super geeky pe care s-o dăm colegilor să nu ne uite peste ani (!). Mnoah…io am lipsit de la şcoală în ziua cu pozele, aşa că pe mine m-a tras în chip tata meu, în două frame-uri monumentale: una în spatele grădinii de acasă, undeva între cireş şi păr, eu îmbrăcat elegant la cămaşă, cravată, sacou, pantaloni scurţi şi şlapi; că numa’ susu’ mi se lua în bild… Şi cealaltă – paradoxal şi ironic – în faţa unui tufiş de lîngă studioul foto unde urma să developăm pozele; şi PROMIT că nu mai ştiu de ce acolo, de ce aşa. Şi ca să fac legătura cu tema – regretul meu era că aveam ditamai cornul în ambele poze, undeva drept în mijlocul frunţii, mare, fain şi de-ăla la care încă n-ai ce-i face, decît să-l admiri, că încă nu e bugăt de copt ca să-i faci altceva (chiar! oare fetişuri cu coşuri sînt?…). În rest – alte traume cu puroi n-am. Da’ aia m-o urmărit o vreme bună, pînă am înţeles şi io cum stă treaba; de fapt – cum stau mai multe treburi, dacă e să fiu cinstit.

Şi anume:

1. Dacă ai ajuns să ratezi momente importante din viaţă din cauza unui ten acneic – well, my friend – problemele tale reale sînt muuuuult mai mari de atît! Crede-mă pe cuvînt! Nu zice nimeni că nu e OK să te enerveze coşurile, să încerci să scapi de ele sau să le “împuţinezi” – dar dacă ajungi să RATEZI MOMENTE IMPORTANTE din viaţă din cauză că ai un COŞ – eşti distrus! Clar! Adică…ai nişte problemuţe la mansardă pe care eu ţi-aş recomanda să le tratezi rapid! Şi nu vorbesc despre cazurile puţine de genul ăsta:

ci de alea multe, de diverse “gagice” care au impresia că e sfîrșitul lumii că le-o ieșit un coș. Și asta mă duce direct la punctul

2. Oare de ce ai impresia că dacă acoperi un coș cu fond de ten n-o să-l mai bage nimeni în seamă? Sincer să fiu – din nou exceptînd cazurile de fond-de-tenuială profesionistă – pe mine mă enervează de 15 ori mai tare (și-mi atrage cel puțin de atîtea ori mai tare atenția) o pată cretină de fond de ten – decît un coș. Coșul ăla e o chestie FIREASCĂ, pe care o experimentăm cu toții – unii mai des și alții mai puțin -, care poate – cîteodată – să mai taie dintr-un apetit sau altul, dar… cam atît. Pe cînd porcăria aia de fircăleală cu fond de ten nu-mi zice decît că te stresezi la gîndul coșului ăluia, pe de-o parte (în loc să fii naturală și să “play it cool“) și că habar nu ai de nici un fel de reguli elementare de machiaj ori estetică, pe de alta. Mdeci – ai pierdut din start un moment important în viața ta; dar nu din cauza coșului, ci din cauza TA…

3. Continuînd o idee de la punctul 2 – e mult mai fain să fii naturală; să faci mișto de un coș care, la o adică, ar putea strica un moment anume. Eu, cel puțin – apreciez asta mult mai tare. E…cam ca-n bancul cu Scufița Roșie:

Lupul: Scufiță Roșie, ce-ai în coșuleț?

Scufița: Puroi….

Pe de altă parte – observ că există site-uri întregi dedicate coșurilor (spre exemplu ăsta) și YouTube-ul e plin de video-uri care mai de care mai educative și mai “inspiraționale” (a propos – cuvîntul ăsta NU există în limba română…), cum ar fi ăsta:

ceea ce mă sperie un pic. Adică…e clar că facem parte dintr-o societate unde coșurile par a fi o problemă MAJORĂ, indiferent de generație/vîrstă. Ceea ce mi se pare stupid! Pînă la urmă – sînt atît de multe alte chestii care din punct de vedere al deținătorului de bubilici puroioase – ar trebui să-l rețină de la momente importante; și atît de multe alte chestii, din punct de vedere al celor care-i resping pe “coșuliști” – care ar putea să te atragă sau/și să te facă să-ți repugne un om – încît chiar nu știu dacă tenul acneic ar trebui, în vreun fel, să fie subiect de discuție. Adică…hai să vedem cîte momente importante am ratat pentru că nu ne-am fost spălat părul; sau pentru că n-aveam cămașă călcată; sau pentru că ne-o rămas susan între dinți; sau pentru că nu eram, pur și simplu, pe fază. Chiar nu știu dacă ăsta e un subiect ce merită discutat/dezvoltat/disecat/dezbătut/dezbrăcat/stors/scos/curățat.

Nu mai bine bem și noi ceva? “Așea”…ca între prieteni?

Material scris pentru SuperBlog 2013

Am exagerat cu titlul, ştiu. Dar poate o să fiţi cîţiva care pînă la final o să înţelegeţi. Dacă nu – mă voi fi fost condamnat pe mine, doar pe mine. Big deal! Not the first time, eh? Coty îmi cere să scriu despre seducţie; despre scenariul perfect; despre cum te-aş da pe tine pe spate, tu – femeia mea despre care scriu în fiecare zi. Despre cum te-aş învălui în parfum – şi te-ai termina toată, înainte de a fi pus mîna pe tine. Despre cum Super Playboy-ul din mine doar se uită la tine cu ochi mari – şi tu uiţi cine eşti şi ce vrei de la viaţă. Despre seducţie, despre super-puteri pe care la avem sau nu, fiecare din noi, şi pe care le folosim pentru a face, în cele din urmă, ce vrem din cel de lîngă noi. Sînt toate scenariile clasice un mit? E ceea ce vedem în filme o poveste mişto – şi cam atît? E tot ceea ce-auzi povestit de prieteni la cafea doar un fel de punere în cuvinte a celui mai frumos vis? Cum e cel mai simplu, care e cel mai de seamă scenariu, ce ar trebui şi ce n-ar trebui să facem în momentul în care o/îl vrem şi fluturii încep să dea de nebuni din aripi prin stomac şi mîinile să tremure necontrolat în buzunare? Există un cel mai bun scenariu? Există un scenariu cu care mergi la sigur, de fiecare dată, indiferent de cine e de cealaltă parte? Dracu’ ştie!

Cert e că eu am învățat un lucru, în ultimii 20 de ani. Pentru omul de rînd, pentru fiecare din noi – în mod sigur nu există un scenariu perfect, cu care să dai lovitura de fiecare dată. Poate să funcționeze genul ăsta de “approach” în cercuri pe care eu personal nu le-aș frecventa vreodată – însă în mod sigur n-o să găsiți nicăieri, niciodată, nici un bărbat serios care să se preteze la așa ceva, dar nici o femeie care să merite cu-adevărat atenție – nu va ceda unei replici consacrate.

Poate-s eu demodat – dar pentru mine lucrurile sînt simple și-o să le expun cît de clar pot. Întîi de toate – hai să definim împreună seducția, să vedem despre ce povestim. Din colțul meu de lume – părerile-ar putea fi împărțite: am putea privi seducția pragmatic, drept abilitatea de-a ajunge-n patul unei femei fără prea multe complicații; nici înainte dar, mai ales, nici după consumarea actului. Din perspectiva asta privit – probabil că scenariul perfect funcționează: îmbracă-te frumos (dar nu exagerat), dă-te cu ceva ce “pute mîndru“, du-te în locul în care știi din start c-ai să găsești o grămadă de gagici dispuse și disponibile, ia-ți ceva ciudat de băut, poartă-te cît mai îndrăzneț, fă cîteva remarci funny în jurul celor “target-ate” și-apoi aruncă replica: “Ce faci fetele? Nu bem și noi o ciorbă?” Succes garantat, cu una sigur ajungi acasă, faceți un pic de hîța-hîța și mîine nu vă mai cunoașteți. Mission accomplished. Over & out.

Și totuși – în lumea mea lucrurile-s mult mai complicate, mult mai complexe de atît. De-aia zic că poate-s eu demodat – dar sînt cîteva lucruri pe care mă deranjează să le văd minimalizate, feisbucizate, aliniate digitalului și convenabilei leni generale ce caracterizează mileniul ăsta 3. Iar seducția e unul dintre ele. Pentru mine – seducția a rămas o artă, în adevăratul sens al cuvîntului. Și nu e pentru oricine! De nici o parte a baricadei! Mereu au să fie bărbați incapabili de a seduce, la fel cum vor fi întotdeauna femei pentru care seducția înseamnă doar niște nimicuri și care n-au să înțeleagă vreodată arta din ea.

Vrei să seduci, cu adevărat, o femeie? Toate femeile? Orice femeie? Vrei să se-ndrăgostească iremediabil de tine? Vrei s-o-nțelegi? Să știi ce vrea și cum și cînd anume? Well, my friend…e de lucru aici; mult, foarte mult de lucru. Și niciodată n-o să le știi pe toate, asta să-ți fie foarte clar!

Întîi de toate – să-nțelegi un lucru: nici o femeie nu se aseamănă cu alta. De-asta niciodată aceeași rețetă n-o să funcționeze la mai mult de una din ele. Secretul? Învață s-o cunoști pe fiecare-n parte; învață-i toate tainele, învață-i plăcerile; fii mereu cu-n pas înaintea ei. Surprinde-o, apoi învaț-o iar. Joacă-te – apoi învață iar. Fii copil cînd te vrea copil și fii bărbat cînd te vrea bărbat. Și-nvață să știi înaintea ei pe care din ei îl preferă. Atinge-o ușor pe mînă și-apoi fîstîcește-te. Dă-i ei controlul – și tu învață. Las-o să facă din tine ce vrea și-apoi dispari. Revino atunci cînd se-așteaptă mai puțin și dă-i lumea peste cap. Învață să citești priviri, zîmbete, gesturi. Iubește-i defectele mici care pentru tine-au să-nsemne o lume și pentru care ea se urăște. Învață cum anume îi place cafeaua și cînd anume bea ceai. Fă apropouri subtile și inteligente. Niciodată nu exagera, nu grăbi lucrurile. Cînd are să fie pregătită – ai să știi. N-o lăsa niciodată s-aștepte și ascultă mereu ce are de spus. Fă-i bucurii mici, de cîte ori ai ocazia, fără a pretinde ceva în schimb. O dată, poate de două ori în tot timpul ăsta, fă cîte-un gest ieșit din comun, arătîndu-i cît e, de fapt, de specială. Fii spontan și sincer. Fii direct și sigur. Nu exagera însă. În niciunul din cazuri. Și ține minte: de cele mai multe ori e cel puțin de două ori mai deșteaptă ca tine. Și-n mod sigur, cînd vine vorba de-o femeie – nimic nu e întîmplător. Fiecare gest, fiecare cuvînt, fiecare zîmbet și orice atingere – e atent studiată înainte și cel puțin 2-3 scenarii există în mintea ei, pentru a o continua, în funcție de reacția ta. Niciodată n-o să fii tu cel ce impune regulile, niciodată n-o să deții tu controlul. Din momentul în care ți-a zîmbit prima dată și te-a lăsat în preajmă-i – she’s running the game. Iar impresia ta de control e exact atît cît consideră ea că-i e confortabil a te lăsa să simți. Să nu uiți asta nici o clipă! Și încă ceva: cînd crezi c-ai învățat-o pe de rost – ia-o de la capăt. Nimic din ce știai a funcționa – n-are să mai meargă la fel. Femeii de lîngă tine n-are să-i placă niciodată rutina. Așa că – ne-ntoarcem: învaț-o și surprinde-o, în fiecare clipă, altfel.

Și-apoi sînt lucrurile simple și de bun simț. Unde bunul simț e chestia aia pe cale de dispariție, descrisă-n niște cărticele pe care le-ai găsit în biblioteca bunicii, sub titlul “Codul bunelor maniere“. Ia-l și citește-l, învață-l pe de rost. S-ar putea să fii surprins ce efect are asupra femeilor din viața ta. A propos (că tot ziceam de Facebook mai devreme): chiar crezi că întîmplător au început doamnele și domnișoarele să share-uiască statusuri de gen: “Intelligence is sexy“; “If you are at his place and you see no books – don’t fuck him!” și altele la fel? Ți-am zis că tot ce fac ele – fac cu un scop precis. Mesajele ți le-au trimis. Ai fost în stare să le-nțelegi?

Pune mîna pe-o carte. Învață cîți nasturi se închid la sacou și ce culoare e aia “peach“. Învață cu ce furculiță mănînci la restaurant și cu ce trebuie asortată cureaua. Învață să vorbești și să scrii coerent. Învață să porți o discuție despre Trupa JukeBox – dar și despre Piazzolla; fii capabil să răspunzi la-ntrebări și despre prohibiție dar și despre Vocea României. Fă diferența între un parfum scump și un parfum bun. Și învață să le recunoști pe ale ei. Învață cum se scrie o scrisoare, dar musai să știi cum să redactezi și-un e-mail. Învață-i hobby-urile și provoac-o. Învață să apreciezi ținutele ei și învață să le porți pe-ale tale. Învață cînd se ține o ușă deschisă și cum te-mbraci cînd o scoți la teatru. Învață de la toți, învață de la toate.

Crezi că-i greu? Să vezi ce te-așteaptă DUPĂ ce-ai sedus-o…

Te duci cu gîndul la varianta simplă a tricoului mulat, converșilor și replicilor gen “Bună! Te scot la o cafea?“. Eu zic să te mai gîndești. Sau, ca să cităm din clasici: ai grijă ce-ți dorești…

Material scris pentru SuperBlog 2013