Archive for ‘Uncategorized’

August 29, 2013

Gând 2

Așchia nu sare departe de trunchi; parcă așa era… 🙂

August 27, 2013

Day 14

Citind asta – mi-am amintit de iernile copilăriei. Și mi s-a făcut brusc, și mie, dor…

Sweet Escape

 

        Imagine

   Mi-e dor de iarnă.De fulare pufoase și colorate.De plimbări în mijlocul iernii.De vin fiert.Și fericire.Și luminițe colorate.Și fulgi albi,infiniți.De străzi curate.Și zâmbete.Cadouri.De mirosul zăpezii.Și al vinului.Mi-e dor de sunetul pașilor pe nea.Și de iubire.Iarna iubirile se pierd.Sau frigul le îngheață.

View original post

July 10, 2013

Self assessment (?)

Ceva se întîmplă cu mine; nu mi-e foarte clar ce – însă ceva nu e OK. Nu mai am chef de nimic, nu mai am chef nici măcar de scris. Săptămîna trecută am încercat să scriu pentru un concurs (cel de la Reeija, pentru cunoscători) însă n-am reuşit decît o juma’ de articol, şi ăla departe de ce pot eu în mod normal; şi n-am fost în stare nici să-l corectez, nici să îl termin. That has never ever happened to me beforeŞi-s multe aşa: nu am chef de citit, nu am chef de cusut, nu am chef de desenat, nu am chef nici măcar de mă uitat la filme, să mai omor timp. Ceva nu e în regulă, ceva se întîmplă cu mine.

Any suggestions? Any help?

June 15, 2013

Mareşalul de Oţel

Azi sînt 131 de ani de cînd s-a născut Mareşalul Ion Antonescu; iar acum 2 saptămîni au fost 67 de ani de cînd l-au căsăpit comuniştii. 67 de ani în care am mers din rău – în mai rău. Şi nu văd nici o luminiţă la capătul tunelului. Şi deseori îmi fuge gîndul la cum am fi fost azi dacă pe 1 iunie 1946 lucrurile ar fi fost altele. Şi deseori mi-l doresc pe Antonescu aici, printre noi. Şi cîteodată, din ce în ce mai des în ultima vreme – mă găsesc seara uitîndu-mă la asta:

Şi mi-e ciudă…

Să-ţi fie bine acolo, Mareşale; măcar acolo!

Atît.

March 21, 2013

Jocul de-a farmecul

Farmec revine în competiția Spring SuperBlog2013, oarecumva cu aceeași temă, doar că privită poate din alt context. De data asta, ascunse în spatele ultimei campanii a sponsorului, se află “Românce cu Farmec”. Orice femeie doritoare – poate participa la concursul aferent campaniei, răspunzînd pe site-ul organizatorului la întrebarea: Cum ai descrie o femeie cu farmec? Ei – sponsorii s-au gîndit că în cadrul SSB2013 – am putea și noi, gașca de bloggeri români (în număr aproape egal cu româncele 🙂 ) să răspundem la aceeași întrebare. Inițial, mai în glumă, mai în serios – eu am zis că aș putea liniștit să particip încă o dată cu celălalt text scris tot pentru Farmec (Indrăgostește-te de viață); nu de alta – da’ mi-am cam dat cu părerea acolo despre cum anume consider eu că ar trebui să fie o femeie cu farmec. Cum însă tare mă tem că regulamentul competiției nu-mi permite “coțcherii” de-astea – va trebui să revin, cu aceleași idei, obsesiv, o dată și încă o dată; și apoi încă o dată. Poate de data asta m-aude și cine trebuie. Mă rog, mă înțelege cine trebuie. Ce e de bine însă e că deși Farmec a considerat articolul meu inițial ca fiind undeva înspre mediocru (după standardele mele, cel puțin) – întîmplarea face că postul cu pricina a devenit cel mai citit și mai apreciat post al meu. De pe toate blogurile. Ever! Ceea ce pentru mine înseamnă că, în pofida aparențelor, le am un pic cu farmecul feminin. Adicătelea – știe el domnu’ ceva…. Așa încît – musai să mai scriu o dată același lucru (oricît de greu mi-ar fi și oricît de convins aș fi că veci n-are să-mi mai iasă așa fain ca la prima încercare…), poate poate mai crește un pic cota la blog și mai urc și eu cîteva locuri, acuma că tocmai am intrat de azi în ZELIST…. Deci – haideți să ne povestim, dară – despre farmecul femeilor în general și de-al româncelor în fiecare zi. Cu farmec – înainte! Zic!

(cred c-am folosit deja cuvîntul cheie farmec în paragraful ăsta de mai multe ori decît în toată viața mea. Sau măcar sînt pe-aproape. That should count for something. Maybe. Perhaps. Who knows….)

…stau în umbra ta de cînd mă știu; de-o viață-ntreagă, adus de spate și ușor încărunțit, mă uit la tine în fiecare zi, cu-aceeași admirație, cu mereu mai multă dragoste, cu ochii mari, speriați și curioși, cu zîmbetul timid în colțul stîng al gurii, cu palmele strînse în pumni și genunchii ușor îndoiți; te privesc fascinat și uimit, te caut cu privirea în fiecare clipă, în fiecare colț, te urmăresc pe ascuns, nesătul și vulgar, timid și retras, flămînd de toate cîte au vreo legatură cu tine, nu-mi pot lua gîndul de la tine nici măcar o clipă, te visez noaptea, mi te închipui ziua, te simt lîngă mine chiar și-atunci cînd lipsești, mă surprind jucînd cu tine cele mai ciudate jocuri, alimentat de-o imaginație bolnavă, te-aș lua de mînă la fiecare trei minute, te-aș ține-n brațe și te-aș alinta, aș face din din tine chip cioplit să ți se-nchine toți păgînii, te-aș face obiect de studiu-n școli și subiect de best-seller american, te-aș purta alături de mine mîndru peste tot, egoist – nu te-aș împărți cu nimeni și niciodată nu m-aș sătura de te iubit…

Nu cred că farmecul e ceva ce se poate defini. Dacă nu de altceva, măcar pentru simplul fapt că, după părerea mea – niciodată două femei nu vor fi fermecătoare în același fel; sau din aceleași motive; ori pentru aceiași bărbați. Ceea ce fiecare dintre noi, masculii (ăia capabili de asemenea sentimente ori gînduri…) percepem ca fiind fermecător la o femeie – depinde exclusiv de niște factori ce n-au nici în clin, nici în mînecă cu generalizările. Farmecul e, pe undeva, în aceeași oală cu gusturile, alea de nu se discută. Percepțiile fiecăruia dintre noi asupra farmecului unei femei, atunci cînd își fac simțită prezența – depind de educația pe care fiecare am primit-o, de ce anume ne dă lumea peste cap fiecăruia dintre noi, de locul, anturajul și timpul în care ne aflăm în momentul „assesment-ului”, cumulat cu nivelul de oboseală sau stres, cu cel al libidoului sau, în cazuri extreme, cu măsura în care reușim să ne convingem creierul de anumite aspecte, necesare atingerii unui scop final, bine stabilit în cadrul temelor făcute de-acasă. Și la toate astea – aș adăuga cu succes aparențele (date de obicei, de data asta, de scopul femeii în cadrul întîlnirii cu pricina), intuiția și, pînă la urmă – starea de spirit. De cîte ori nu vi s-a-ntîmplat, domnilor – ca cea mai fermecătoare doamnă pe care ați întîlnit-o seara să se dovedească a doua zi dimineața a fi cu totul și cu totul altceva? Pornind de la toate astea – campania Farmec chiar își are rostul: e interesant de adunat la un loc mii de păreri asupra aceluiași fapt. Iar proba asta oferă și șansa cîtorva păreri masculine. Overall, deci – e de bine.

…te văd sprijinită de bara albastră de fier, cu ochii mari pierduți undeva în zare; degetele lungi, unghiile tăiate rotund și nevopsite, părul lung căzîndu-ți pe umerii pe jumătate dezgoliți, zîmbetul strîmb și urechile mici, cizmele înalte și parfumul, mereu parfumul, pe care-l simt coborînd pe jugulară, închid ochii și mă umplu de el, să-mi ajungă o veșnicie…

…te văd în fața monitorului, răspunzînd în grabă unui mail, proaspăt tunsă și vopsită, cu ceafa goală invitînd degete să se joace în părul tău, cu cămășa descheiată numai atît cît trebuie, cu verigheta lucindu-ți pe deget, cu picioarele întinse sub birou, într-o relaxare firească, te-ntorci înspre mine și-mi zîmbești, mă chemi la o țigară și eu uit de toate…

…te văd la masa de alături, micuță și tînără, roșcată și cu forme pline, te aud rîzînd cu poftă la glumele ușor perverse ale colegilor ce te-au scos în oraș, remarc unghiile roșii și bluzița de bumbac fin, săltînd parcă peste sîni în ton cu rîsetele tale, îmi place tatuajul cu fluturi de pe gleznă și ochii mari, rimelați…

…te văd doar dimineața la cafea și la masa de prînz, mereu elegant îmbrăcată, mereu atrăgînd priviri, nimic din tine nu-i exagerat sau ne-la-locul lui, părul tuns drept, pînă la umeri, nasul mic și dinții foarte albi, mîinile mici și decolteul generos, cizmele și eșarfa, mereu eșarfa în jurul gîtului, cuvintele calde și nebunia plăcută de-a-ți fi în preajmă…

…te văd trezită dimineața, te văd noaptea înainte de culcare, în pijamaua groasă de iarnă, te văd cînd pleci sau cînd vii de la serviciu, te văd în bucătărie printre oale și farfurii, te văd îmbrăcînd, dezbrăcînd, îmbăind sau culcînd copiii, te văd și te știu iubindu-ne pe toți necondiționat, serioasă și frumoasă, mică și puternică, mai puternică decît o să fiu eu vreodată, caldă și bună, mereu cu cele mai bune soluții la îndemînă, cîteodată old-fashioned dar niciodată altfel decît cum te-aș vrea sau te-aș iubi eu…

…te văd ușor adusă de spate, obosită de ani, obosită de noi, tristă uneori, tu cu gîndurile tale, singure amîndouă tîrziu în noapte, te văd scriind, te iubesc citindu-te, mi-e dor de tine-n fiecare zi și niciodată nu știu s-o arăt îndeajuns, te știu serioasă în spatele catedrei și bună și dragă, mereu în spatele meu, îți văd și-acum în minte ridurile și mi se face brusc dor…

Farmecul e-n fiecare din voi, doamnelor. Ascuns poate în spatele unor măști, ori al unor cuvinte sau fapte, păstrat doar pentru unii sau presărat peste tot în jur – farmecul e parte din voi, din fiecare dintre voi. E poate singurul lucru nu în totalitate fizic, pe care toate-l aveți în comun. Și-apoi e treaba noastră să-l gasim. Mi-amintesc că-mi scria cineva acu’ mulți, foarte mulți ani – ceva de genul: „tu ai putea iubi pe oricine; atîta numai – și noroc! – că n-o să ai timp să le descoperi tuturor calitățile și/sau defectele”. Farmecul vostru e ce ne-aduce aproape unii de alții. Farmecul îl căutăm, fiecare dintre noi bărbații, în voi. Trist e că majoritatea dintre noi nici măcar n-o să realizeze vreodată asta… Însă e ceva organic, genetic, de necontrolat. Și, ca de fiecare dată – voi știți asta…

Și-atunci, abia atunci, începe jocul….

March 9, 2013

Din pielea ta – durere mie (acrostih)

Mîinile îmi aleargă rotunde peste tine toată, într-o luptă acerbă cu gîndurile perverse de astă noapte.

Atingerile te-nvăluie, asemenea vîntului imprăştiind ofertele primăverii, polen moale agăţat de picioarele albinelor.

Rîd tîmp, la amintirea biletului tău de c-o seară înainte: “În noaptea asta, sînt toată a ta. Ia-mă şi fă cu mine ce vrei”

Kaki-ul trist al colţarului din bucătărie îmi păruse atunci cea mai mişto mobilă văzută vreodată. Am zîmbit, cu gîndul la

Epilarea definitivă cu care te-ai lăudat colegelor de serviciu. Vis devenit realitate – pielea ta toată, lipită de mine, într-un joc

Temător, uşor umed şi fără nici un fel de reguli. Mi-amintesc cum

Odată-mi ziceai că-ţi plac bărbaţii care te ţin în braţe toată noaptea, după ce v-aţi iubit

Nebun, după ce fiecare gînd erotic avea să devină realitate: “Aici! Acum! Aşa! Mai repede! Mai jos! Mai tare!”

Limitele n-au fost niciodată punctul nostru forte. Fiecare din noi ne-am lăsat duşi de val

Indiferent de consecinţe, indiferent de răni, indiferent de spaţii şi oameni călcaţi în picioare.

Nimic din noi n-a fost vreodată legat de vreo graniţă; nimic nu ne-a oprit vreodată de la a ne

Expune, împotriva tuturor, oameni şi norme, prejudecăţi şi ipocrizii.

.

Rînd pe rînd, gîndurile mi se adună şi refac în minte firul nopţii trecute: “RIPLEY’S Believe it or Not!” rula în surdină, dînd o

Oarecare lumină şi atmosferă caldă dormitorului luat la ofertă, cu bani primiţi de la rude

totul în casa aia părea impersonal şi aparţinînd altcuiva.

Simplitatea goliciunii tale, întinsă pe cearşaful alb, curată şi fină, asemenea virginei din poeziile mele din tinereţe –

Ispita imaginaţiei mele bolnave. M-am întins lingă tine şi-am dat drumul mîinilor sa curgă de-a lungul formelor

Lasciv întinse pe pat. Îmi simţeam inima batînd mai tare cu fiecare atingere a pielii ăleia desprinse din poveşti.

Kiss me! Now! – mi-ai zis şi lumea mea se schimbă definitiv. Reduceri la tăcere, din ce în ce mai dese, din ce în ce mai lungi,

cause nothing feels as good as the touch of skin on skin, hands clenched in fists full of each other’s hair.

Nimic n-are să egaleze vreodată noaptea asta – mi-am zis, în timp ce la teveu rula o reclamă la un magazin online.

Sexul cu tine, sexul tău, dăruit mie – cel mai de preţ cadou. Vis devenit realitate, gînd transformat în minune.

Energii explodînd din fiecare din noi, umplînd toate golurile lăsate de foşti şi de foste,

Nebunie de culoare şi miros, de gust şi tăcere, spintecată doar din cînd în cînd de ţipătul tău,

Scurt şi acut; şi de mormăielile mele cretine, de mascul Alfa-n extaz.

Eliberarea a venit tîrziu, prin cearşaful strîns tare în pumni. Dimineaţa am găsit alt bilet, lîngă chei: “Să nu mă suni!

Pentru tine, sezonul promoţiilor s-a încheiat aici. A fost bine…”

Imaginea ta goală, întinsă pe patul meu din dormitor şi senzaţia pielii moi mîngîindu-mi obrazul –încă îmi stăruie in minte.

Liniştea din apartamentul pustiu e tot ce mi-a rămas acum, sa-mi ţină de urît…

Material scris pentru Spring SuperBlog2013

_____________________________________________________________________________________________________________________________________

ACROSTÍH, acrostihuri, s. n. Poezie sau strofă în care literele inițiale ale versurilor, citite vertical, alcătuiesc un cuvânt (nume propriu, dedicație etc.) sau o propoziție. – Din ngr. akróstichon, fr. acrostiche.

March 4, 2013

Spring SuperBlog 2013

No dragilor…. dacă tot m-am făcut “blogăr” cu ștate – m-am gîndit că ar fi drăguț să ne jucăm un pic și în afara curții proprii – așa că m-am hotărît să mă înscriu într-un oarece concurs, în această calitate.

Așa încît – îmi anunț oficial participarea la Spring SuperBlog 2013.

Lăsînd deoparte premiile în bani (care desigur vor intra în bugetul familiei (Dana – pregătește gălețile!)), mă gîndesc să inițiez propriul concurs pentru eventualele premii “for ze cildrenz” pentru doamne și domnișoare, dat fiind faptul că ediția în cauză a SuperBlog-ului e dedicată, în principal, minunilor din viața mea 🙂 Așa încît – în cazul în care și cîștig ceva – premiile cu pricina se vor îndrepta (prin înmînare directă sau “curieratică”) doamnelor/domnișoarelor care se vor dovedi cele mai active aici, la mine acasă (trebuie să vă conving cumva să comentați AICI, și nu pe FB și la întîlniri private 🙂 ).

Astea fiind zise – vînt din pupa și ‘mnezo’ ne-mburde-n rai!

 

February 21, 2013

***** – reloaded

în virtutea unui sfat, a unei opinii pe care am primit-o zilele trecute – am să încerc şi aici un experiment: o să pun prima traducere a uneia din poeziile mele în Engleză (ultima publicată aici pe blog), cu rugămintea de a face o comparaţie (preferabil, once again, în comentarii….) între cele două variante. Vreau să ştiu care e mai OK, vreau să ştiu care “prinde” mai bine. So – shall we?

 

mi-a luat minţile pentru o vreme

şi-apoi, dintr-o dată, s-a oprit ca şi cînd nu i-ar mai fi fost de ajuns,

ca şi cînd n-ar mai fi ajuns la orgasm doar privindu-mă în agonie

nici un fel de politeţuri la adresa-mi, nici măcar o vorbă

îndreptată spre mine; stătea doar acolo, cu-n zîmbet pe jumătate-ngheţat

privind absent în gol, cu mîinile reci învăluite în fum de ţigară

 

mereu am trăit cu impresia că cei 7 ani de pofte

i-am împărţit doar în interiorul cercului meu; limitat la spaţii închise;

ziduri invizibile, ridicate de abilităţile mele sociale; niciodată-n afară,

niciodată în lumea ei; „pe vremea cînd eram flămînd şi lumea era a ta”

zicea Dylan acu’ mulţi ani;

nu mai recunosc nimic din lumea ei; cîteodată

mă pierd pînă şi-n lumea mea, încurcat între imagini ale ceea ce odată împărţeam

cu ochii închişi şi urma parfumului ei acoperindu-mi imaginaţia

 

s-o las în urmă, ca pe un soldat rănit, îmi pare acum

singura opţiune viabilă, dat fiind contextul; fără cale de-ntoarcere.

fără lacrimi ascunse şi sentimente distruse; doar gol, lăsat pe caldarîm

pentru a-l culege şi-a-mi umple cu el găurile rămase în minte;

amanta delirantă descrisă zilele trecute – se-apropie într-un final de sfîrşit;

ignoranţa – dulce răzbunare a durerii

un spaţiu fără de griji – pătura palidă, acoperind istoria ultimelor luni

 

are să-mi fie dor de ochii ăia mari; o să duc dorul părului moale, din cînd în cînd atingîndu-mi obrazul

o să-mi imaginez zîmbetul ăla, întorcîndu-se luminos înspre mine, din colţuri întunecate

o s-adorm cu vocea aia moale în gînd, pisiceli rostogolindu-se înspre mine

pofte şi iluzii – aşteptaţi-vă rîndul; nu mai sînteţi pe teren neutru; nu mai sînteţi

binevenite

întoarceţi-vă şi niciodată nu mai

priviţi înapoi

February 13, 2013

Straight from the bottle

Am reusit, intr-un final – sa ajung la un concert SftB. Si nu doar pentru ca ma simteam oarecumva dator fata de Banderas – dar stiam ca n-are cum sa nu fie de bine: chitara lui Bogdan C suna de ani buni genial, iar vocea lui Bogdan M mi-era draga de pe vremea cind Grimus erau doar copii.
So here I am, cu oameni dragi in preajma-mi, in My Way-ul care si el mi-a fost nu o data laudat – si-ascult blues de cea mai buna calitate. Il las sa curga prin mine, asa cum de mult n-am mai ascutat muzica, zimbesc usor timp tot timpul si gindul imi fuge. E prima oara cind scriu “electronic”, alaturi de muzica live. E prima data in My Way. E prima oara la o iesire de genul – cind nu beau alcool. A night of firsts. Si totusi ceva lipseste. Acoperit de solo-ul lui Banderas, printre aplauze si fum – cu toate ca starea generala e de un bine cald – mi se face dor de vremuri duse si oameni pe care inca mi i-as vrea aproape. Sint rare momentele in care m-apuca doruri de-astea – insa cind ma apuca – ma tine… Iar o sa ajung acasa, cu o mie de lucruri “de facut” in minte, din care, in cele din urma n-o sa fac nimic. Pentru ca de fiecare data, odata cu dorul – m-apuca si un soi de sila. De mine, de toate cele pe care altfel le-as fi putut face si-n final n-am fost in stare. De parti din mine, pe care le stiu ca-s acolo si mi-e din ce in ce ma teama sa le las libere. De lucruri nespuse si cuvinte rostite prea des. De femei neiubite si altele transformate in obsesii.
Straight from the bottle face toti banii. De fapt – face mult mai mult decit s-a platit. Face bine, face din suflet, face cu tot si cu toate si toti, face memorabil si-ar trebui sa faca mai des. Si iar mi-amintesc ce natie de rahat sintem, in care non-valorile sint promovate si ceea ce-ar trebui sa iasa in fata – e-ngropat aproape definitiv in mizerie. Indiferent de domeniul de care vorbim, indiferent de profilul geografic sau sociologic pe care l-am analiza.
“I gotta leave this woman” ne dedica Bogdan de Valentine’s day. Good idea. Shitty concept. Valentine’s day, that is.
I do, I gotta leave this woman. There’s always a woman I need to leave. Always one that’s filling up every hole that needs filling, leaving others, always new ones, always fresh. And she’s always aware of it. And she always smiles that unbelievable big-eyed smile. She’s always there, delusional lover to be left behind. I gotta leave this woman. Long haired and long legged, she waives her hand at me from behind the wall. I gotta leave her. And soon.

Posted from WordPress for Android

January 20, 2013

Din uitare – în zîmbet

Uitasem cu desăvîrşire cît de mult îmi place să aud ruşi cîntînd!

Ăsta o fost unul din lucrurile care mi-or fost tare dragi în facultate, faptul că mereu găseai pe undeva nişte basarabeni care să cînte dumnezeieşte la o chitară ce mereu părea prea mică pentru mîinile lor, cu nişte voci parcă rupte dintr-un cor de biserică; şi cu un drag şi-o dăruire cum rar mi-a fost dat să întîlnesc.

Şi azi, urmărind nişte postări pe FB – am ajuns la asta:

şi mi-am amintit cît de fain poate să fie şi cît de drag mi-era odată…

(mi-ar fi plăcut să pot împărţi cu lumea mea şi poza căreia i-era ataşată piesa; poate-ntr-o zi … )

Încercaţi, din una în alta, din link în link, să mergeţi cît mai adînc printre ei. Eu zic că merită.

Şi înc-o chestie ce-mi pare minunată: niciodată nu am înţeles ce cîntă – dar întotdeauna mi-a fost clar sentimentul. E ceva acolo, în limba aia, în felul în care curge – care mie-mi dă sentimentul senzaţia clară că n-am nevoie să-nţeleg ca să-nţeleg….

Enjoy!

L.E.: am să pun totuşi şi versurile 🙂 Cu tot cu acorduri, aşa cum le-am găsit… Poate cineva vrea să testeze teoria mea din ultimul paragraf, traducîndu-şi 🙂 Şi poate cineva vrea s-o cînte (I might….)

Cm
Стало темно
Fm G
Это просто на улице НАЧАЛСЯ дождь
Cm
Реки воды
A
Реки грязной воды
B Cm
Скользят сквозь пустой городок
Fm Fo Cm
Выпало нам дело на максимум лет
Fm G
Ждать положенный срок

Стены домов
Отвечают ленивым эхом шагов
Ткани зонтов
Тихо шепчут себе какой-то нескладный мотив
Тусклый фонарь с явным намеком на смерть
Тоже пытается петь

припев
E
Стало темно
C C7
Это просто на улице дождь
Fm
Это просто навеянный сон
Am G
Листопадом навенный сон
E
Несколько дней
C C7
Мы просили лишь несколько дней
Fm
Мы надеялись будет теплей
Am G Cm, Fm, G
Но нам выпало время дождей

Падает яд
Разъедая асфальт, роняя тоску
Чья-то любовь
Обрекает на жизнь
И греет промокшим шарфом
Чья-то печаль гонит в спину ветра
Ждать ли отсюда добра

Горома раскат
Как финальный аккорд симфонии дней
Время дождей
Это время ночей и ненаписанных строк
Долго ли ждать
Знает один только бог
Им отпускается срок

Стало темно
Это просто на улице дождь
Это просто навеянный сон
Листопадом навеянный сон
Несколько дней
Мы просили лишь несколько дней
Мы надеялись будет теплей
Но нам выпало время дождей

Cm B Cm
И падает дождь
Fm G
И расчищено место смертью для всех
Cm B Cm
Выход в одном
A
Разбавлять этот дождь
B Cm
Старым хорошим вином
Fm Fo Cm
Медленно кружится в вальсе кленовый лист
Fm G
Мы стоим под дождем

L.L.E.: am primit acordul să folosesc poza. Mi-a părut excelentă asocierea ei – cu starea pe care mie personal mi-a dat-o piesa. E ca şi cum aş vedea ploaia în zîmbetul ei, e ca şi cum cineva i-ar cînta gîndurile. Pînă şi omul care pleacă îşi are rolul lui….

Natalia

Incă o dată – mulţumesc, Natalia…

L.L.L.E.: tot din bunăvoinţa Nataliei – avem şi prima traducere:

S-a făcut întuneric.
E pur şi simplu început de ploaie afară.
Rîuri de apă,
Rîuri de apă murdară alunecă prin oraşelul pustiu.
Ne revine o sarcină pe perioadă maximă – să ne aşteptam rîndul.

Pereţii caselor
Răspund cu un ecou leneş de paşi.
Pînzele umbrelelor
Îşi îngînă tăcut un motiv (muzical) stîngaci.
Felinarul (de stradă) cu lumina lui slabă şi aluzie clară către moarte încearcă să cînte şi el

Ref:
S-a făcut întuneric. E pur şi simplu ploaia de afară.
E pur şi simplu un vis indus, un vis indus de frunzele căzînde.
Cîteva zile. Am cerut doar cîteva zile în plus
Sperînd că va fi mai cald,
Dar ne-a fost sortit să trăim vremea ploilor.

Plouă veninul
Ruginind asfaltul şi presărînd tristeţe.
Dragostea unora
Ne condamnă la viaţă şi ne încălzeşte ca un fular umed.
Tristeţea altora înteţeşte vînturile.
Oare e a bine?

Răsunet de tunete –
Un acord final al simfoniei zilelor.
Vremea ploilor
E vremea nopţilor şi a rîndurilor nescrise:
Numai Dumnezeu ştie cît mai avem de aşteptat.
Lor li se încheie sorocul.

Ref:

Şi cade ploaia.
Şi drumul fiecăruia este curăţat de (către) moarte.
Ieşirea (din situaţie) e una singură:
Să dizolvăm (amestecăm) ploaia
Cu un vin bun, vechi.

Frunza de arţar cade prinsă în mişcari de vals.
Noi stăm sub ploaie.

TED Blog

The TED Blog shares news about TED Talks and TED Conferences.

AraNaluca

E toamnă ...

Bunele Maniere

arta de a trai cu eleganta

În grădina mea

apar trandafiri dar și buruieni!

@soffys

Life... as I know it!

Sweet Escape

"People are more what they hide than what they show"

Mirela Pete. Blog

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

0ilustratoarevisatoare.wordpress.com/

© Copyright Adina Mirela Burlan, All rights reserved, O ilustratoare visătoare Oamenii care visează sunt suflete prețioase

bloodie

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

Ring of Gyges

lumea mea

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Cătălin Ionescu

Nu deschide gura decât dacă vorbele tale sunt mai frumoase decât liniștea.

ILikeItComplicated

Yet she likes complications. She wishes she could turn and say: "I like people who unbalance me.”

AltergEgoEva

in extaz de la extrem la extrem

Fulgerica

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

cabral.ro

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers