Am reusit, intr-un final – sa ajung la un concert SftB. Si nu doar pentru ca ma simteam oarecumva dator fata de Banderas – dar stiam ca n-are cum sa nu fie de bine: chitara lui Bogdan C suna de ani buni genial, iar vocea lui Bogdan M mi-era draga de pe vremea cind Grimus erau doar copii.
So here I am, cu oameni dragi in preajma-mi, in My Way-ul care si el mi-a fost nu o data laudat – si-ascult blues de cea mai buna calitate. Il las sa curga prin mine, asa cum de mult n-am mai ascutat muzica, zimbesc usor timp tot timpul si gindul imi fuge. E prima oara cind scriu “electronic”, alaturi de muzica live. E prima data in My Way. E prima oara la o iesire de genul – cind nu beau alcool. A night of firsts. Si totusi ceva lipseste. Acoperit de solo-ul lui Banderas, printre aplauze si fum – cu toate ca starea generala e de un bine cald – mi se face dor de vremuri duse si oameni pe care inca mi i-as vrea aproape. Sint rare momentele in care m-apuca doruri de-astea – insa cind ma apuca – ma tine… Iar o sa ajung acasa, cu o mie de lucruri “de facut” in minte, din care, in cele din urma n-o sa fac nimic. Pentru ca de fiecare data, odata cu dorul – m-apuca si un soi de sila. De mine, de toate cele pe care altfel le-as fi putut face si-n final n-am fost in stare. De parti din mine, pe care le stiu ca-s acolo si mi-e din ce in ce ma teama sa le las libere. De lucruri nespuse si cuvinte rostite prea des. De femei neiubite si altele transformate in obsesii.
Straight from the bottle face toti banii. De fapt – face mult mai mult decit s-a platit. Face bine, face din suflet, face cu tot si cu toate si toti, face memorabil si-ar trebui sa faca mai des. Si iar mi-amintesc ce natie de rahat sintem, in care non-valorile sint promovate si ceea ce-ar trebui sa iasa in fata – e-ngropat aproape definitiv in mizerie. Indiferent de domeniul de care vorbim, indiferent de profilul geografic sau sociologic pe care l-am analiza.
“I gotta leave this woman” ne dedica Bogdan de Valentine’s day. Good idea. Shitty concept. Valentine’s day, that is.
I do, I gotta leave this woman. There’s always a woman I need to leave. Always one that’s filling up every hole that needs filling, leaving others, always new ones, always fresh. And she’s always aware of it. And she always smiles that unbelievable big-eyed smile. She’s always there, delusional lover to be left behind. I gotta leave this woman. Long haired and long legged, she waives her hand at me from behind the wall. I gotta leave her. And soon.
Posted from WordPress for Android
there's someone in my head - but it's not me 
Zi-ne cu cuvintele tale: