Și încă te mai caut…

ID-100146312Una din multele moșteniri rămase de la tatăl meu e și pasiunea, dragostea de-a dreptul, pentru tot ce înseamnă ustensile de scris: creioane, pixuri, culori, stilouri, carioci – nu contează. Cu cît mai multe, cu cît mai variate – cu atît mai bine.

Mi-amintesc  cum, pe vremea cînd eram copil (și comunismul încă era în floare, deci orice bun, de orice natură – era păstrat ca și cînd ar fi fost cel mai de preț) în camera alor mei aveam un birou mare, dintr-un lemn auriu, al cărui sertar interior fusese transformat de tata meu într-un fel de altar “papetăresc” (bine…pe lîngă ăsta – mai existau alte cîteva sertare și sertărașe care serveau aceluiași scop, doar că în ăsta erau majoritatea “bunătăților”).

Acuma…bănuiesc că e foarte clar pentru toată lumea că pentru mine, care nu cred să fi avut mai mult de vreo 6-7 ani la ora respectivă – sertarul cu pricina depășise deja statutul de Cutie a Pandorei și devenise un fel de “ultimate goal“: trebuia musai să ajung să-i cercetez conținutul; și nu neapărat pentru că mi-ar fi fost foarte dragi pixurile la ora aia – da’ atîtea de multe minuni mici și colorate erau acolo, că…

Evident că-ntr-o zi, de după-masă fiind la școală, dimineața am prins momentul optim, singur fiind acasă, să dau iama-n minune. Și mă duc eu cumincior în dormitor, și deschid ușa la birou și trag sertarul. De tot! Mai precis, în secunda-n care-am luat mînuța de pe el – absolut tot conținutul lui o fost la mine printre picioare.

Urmează un moment de tăcere (paranteză, după 30 de ani: cre’ că-i clar că mi-am creat, cel puțin teoretic, cel mai bun scenariu de-a vedea amănunțit tot ce era-n sertarul ăla…) După care:

“Panică, panică, panică, panică!”

Și nu apuc eu bine să încep re-organizarea – că bineînțeles c-aud cheia-n ușă: tata meu, care-și uitase ceva acasă.  Cre’ că n-are rost să vă zic ce mi-am auzit… Ce merită însă precizat e că nici măcar nu m-a lăsat să le pun la loc; acolo a trebuit să le las, în mijlocul casei, pînă urma să vină el acasă, ca nu cumva să stric ceva, sau să nu pun ceva la locul lui.

În aceeași zonă a biroului cu pricina – mai exista ceva ce nu vedeam decît la ocazii speciale: o cutie gri-petrol, dintr-un carton ranforsat, cu însemne aurii și-un miros pe care și acuma îl simt, în interiorul căreia era un set de vreo…32 de creioane colorate cehoslovace. Revin – acțiunea se petrecea prin ’80 și-un pic iar creioanele cu pricina erau comoară de preț. Nici pînă-n ziua de azi nu știu ce proveniență aveau – dar ce știu e că acum, 30 de ani mai tîrziu, la ocazii speciale petrecute cu bunica, fetele mele colorează cu 32 de culori cehoslovace, dintr-o cutie de carton gri-petrol…

Și povești de-astea aș mai avea zeci, cred, implicînd toate categoriile posibile de articole de papetărie: ustensile de scris, toate națiile de hîrtii posibile, autocolante, ștampile, radiere, acuarele și vopsele de ulei, penare și ascuțitori – de toate. Ce contează e că de la EL am învățat eu să le-apreciez; să le folosesc cu drag; în școală; în facultate; la serviciu. Și-acuma cînd scriu, scriu cu un pix maro (!) dintr-un set de 6 culori cel puțin ciudate:

Diverse Oct 2013 182Iar la lucru – am 2 suporturi de ustensile de scris, și-n total cred că-s peste 50-60 care stau frumos aliniate acolo. Și mi-s dragi și nu le dau nimănui. Decît rar și unor persoane foarte dragi. Și nu din egoism. Mai mult din drag. Și mai ales, din dor…

Duminica trecută – EL ar fi făcut 60 de ani; și peste nici o lună – vor fi 10 ani de cînd mi-au rămas doar cutia gri-petrol și amintirile…

Material scris pentru SuperBlog 2013

Advertisements

13 Comments to “Și încă te mai caut…”

  1. asta-i papetăreală cu memorie, cu propriile simţuri, 6 cred că…

  2. Mie mi-au rămas ceaiurile cu lămâie și amintiri mult mai puține, unele nu foarte dragi. Dar și alea care mi-s dragi… Of, ai scris sensibil și frumos, iar eu încerc să mă țin tare.

  3. Eu chiar am dezvoltat un fetiș pentru uneltele de scris și în general pentru toate obiectele de papetărie. Și asta de foarte mică, de când pereții casei au devenit adevărate, imense pânze pentru talentul meu neobosit la desen, lucru concretizat ceva mai târziu în ceea ce am ales să fac!
    Nu doar că-mi cumpăr ca apucata orice dar am și niște reguli foooarte clare pentru toți cei care dau să s-adape din cutiile mele! Acum, am și ciudățenii maxime…adică scriu doar cu un anumit pix sau creion sau stilou, în funcție de ceea ce am de scris/desenat. Fac o paranteză aici și-ți spun că scriu foarte mult de mână în ciuda faptului că aș putea sintetiza rapid pe calculator tot ceea ce am de scris. Dar nu, dezvolt bube dacă nu scriu de mână. Sunt nebună… Bașca, dacă e să nu am ce scrie, într-un anumit moment, și mi-e teribil de dor de una din uneltele mele, apăi m-apuc să scriu dicteuri idioate pe toate hârtiile pe care le prind, prin toate agendele ca să-mi treacă măcar puțin dorul.
    Apoi…fur!! Dacă se întâmplă să fiu undeva și să trebuiască să scriu, nu-mi scot niciodată unealta mea, de teamă să nu o pierd/uit. Cer cu împrumut! Și dacă îmi place și pot s-o fur, o fur. Dacă nu pot, îl cer cu implorare în glas, până îl obțin. Asta-i de rahat dar nu mă pot abține!
    Ți-am spus că am un fetiș?? Rectific … SUNT MANIACĂ! :))))

    De la tatăl meu, am rămas cu „vechiturile ” mele dragi – patefon și discuri cu opere clasice rusești, lămpi cu gaz foarte vechi, radiouri și mai vechi dar funcționale toate, multe, multe cărți de istorie, pasiunea pentru rebus și enigme, pasiunea imensă pentru jazz – fără de care nu aș mai putea trăi – pasiunea de a face rime pe loc în cele mai neașteptate momente și cu foarte mult DOR! În septembrie s-au făcut 8 ani de când nu-l mai am pe EL ci doar doruri nestinse.
    Și încă ceva…caligrafia mea, în timp, a devenit confundabilă cu cea a tatălui meu…iubitor și el al scrisului de mână! Nu știu cum s-a întâmplat asta…

Zi-ne cu cuvintele tale:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Tsunami

TSUNAMI [pr.: țunámi] n. Val gigantic care apare la suprafața oceanelor în urma cutremurelor submarine. /Cuv. jap.

TED Blog

The TED Blog shares interesting news about TED, TED Talks video, the TED Prize and more.

AraNaluca

E toamnă ...

Bunele Maniere

arta de a trai cu eleganta

În grădina mea

apar trandafiri dar și buruieni!

@soffys

Life... as I know it!

Sweet Escape

"People are more what they hide than what they show"

Ale în țara cuvintelor

Să mă iertați pentru că detest monotonia, clișeele, și limbajul de lemn!

Mirela Pete. Blog

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

A d i n a M i r e l a

Toate textele și imaginile de pe acest blog îmi aparțin .

bloodie

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

Ring of Gyges

lumea mea

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Cătălin Ionescu

Nu deschide gura decât dacă vorbele tale sunt mai frumoase decât liniștea.

ILikeItComplicated

Yet she likes complications. She wishes she could turn and say: "I like people who unbalance me.”

L.M.T.

Just another WordPress.com site

AltergEgoEva

in extaz de la extrem la extrem

Jurnalul Evei

Please don't romanticize me. I am not who you think I am.

Fulgerica

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

cabral.ro

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

%d bloggers like this: