there's someone in my head – but it's not me

Farmec revine în competiția Spring SuperBlog2013, oarecumva cu aceeași temă, doar că privită poate din alt context. De data asta, ascunse în spatele ultimei campanii a sponsorului, se află “Românce cu Farmec”. Orice femeie doritoare – poate participa la concursul aferent campaniei, răspunzînd pe site-ul organizatorului la întrebarea: Cum ai descrie o femeie cu farmec? Ei – sponsorii s-au gîndit că în cadrul SSB2013 – am putea și noi, gașca de bloggeri români (în număr aproape egal cu româncele 🙂 ) să răspundem la aceeași întrebare. Inițial, mai în glumă, mai în serios – eu am zis că aș putea liniștit să particip încă o dată cu celălalt text scris tot pentru Farmec (Indrăgostește-te de viață); nu de alta – da’ mi-am cam dat cu părerea acolo despre cum anume consider eu că ar trebui să fie o femeie cu farmec. Cum însă tare mă tem că regulamentul competiției nu-mi permite “coțcherii” de-astea – va trebui să revin, cu aceleași idei, obsesiv, o dată și încă o dată; și apoi încă o dată. Poate de data asta m-aude și cine trebuie. Mă rog, mă înțelege cine trebuie. Ce e de bine însă e că deși Farmec a considerat articolul meu inițial ca fiind undeva înspre mediocru (după standardele mele, cel puțin) – întîmplarea face că postul cu pricina a devenit cel mai citit și mai apreciat post al meu. De pe toate blogurile. Ever! Ceea ce pentru mine înseamnă că, în pofida aparențelor, le am un pic cu farmecul feminin. Adicătelea – știe el domnu’ ceva…. Așa încît – musai să mai scriu o dată același lucru (oricît de greu mi-ar fi și oricît de convins aș fi că veci n-are să-mi mai iasă așa fain ca la prima încercare…), poate poate mai crește un pic cota la blog și mai urc și eu cîteva locuri, acuma că tocmai am intrat de azi în ZELIST…. Deci – haideți să ne povestim, dară – despre farmecul femeilor în general și de-al româncelor în fiecare zi. Cu farmec – înainte! Zic!

(cred c-am folosit deja cuvîntul cheie farmec în paragraful ăsta de mai multe ori decît în toată viața mea. Sau măcar sînt pe-aproape. That should count for something. Maybe. Perhaps. Who knows….)

…stau în umbra ta de cînd mă știu; de-o viață-ntreagă, adus de spate și ușor încărunțit, mă uit la tine în fiecare zi, cu-aceeași admirație, cu mereu mai multă dragoste, cu ochii mari, speriați și curioși, cu zîmbetul timid în colțul stîng al gurii, cu palmele strînse în pumni și genunchii ușor îndoiți; te privesc fascinat și uimit, te caut cu privirea în fiecare clipă, în fiecare colț, te urmăresc pe ascuns, nesătul și vulgar, timid și retras, flămînd de toate cîte au vreo legatură cu tine, nu-mi pot lua gîndul de la tine nici măcar o clipă, te visez noaptea, mi te închipui ziua, te simt lîngă mine chiar și-atunci cînd lipsești, mă surprind jucînd cu tine cele mai ciudate jocuri, alimentat de-o imaginație bolnavă, te-aș lua de mînă la fiecare trei minute, te-aș ține-n brațe și te-aș alinta, aș face din din tine chip cioplit să ți se-nchine toți păgînii, te-aș face obiect de studiu-n școli și subiect de best-seller american, te-aș purta alături de mine mîndru peste tot, egoist – nu te-aș împărți cu nimeni și niciodată nu m-aș sătura de te iubit…

Nu cred că farmecul e ceva ce se poate defini. Dacă nu de altceva, măcar pentru simplul fapt că, după părerea mea – niciodată două femei nu vor fi fermecătoare în același fel; sau din aceleași motive; ori pentru aceiași bărbați. Ceea ce fiecare dintre noi, masculii (ăia capabili de asemenea sentimente ori gînduri…) percepem ca fiind fermecător la o femeie – depinde exclusiv de niște factori ce n-au nici în clin, nici în mînecă cu generalizările. Farmecul e, pe undeva, în aceeași oală cu gusturile, alea de nu se discută. Percepțiile fiecăruia dintre noi asupra farmecului unei femei, atunci cînd își fac simțită prezența – depind de educația pe care fiecare am primit-o, de ce anume ne dă lumea peste cap fiecăruia dintre noi, de locul, anturajul și timpul în care ne aflăm în momentul „assesment-ului”, cumulat cu nivelul de oboseală sau stres, cu cel al libidoului sau, în cazuri extreme, cu măsura în care reușim să ne convingem creierul de anumite aspecte, necesare atingerii unui scop final, bine stabilit în cadrul temelor făcute de-acasă. Și la toate astea – aș adăuga cu succes aparențele (date de obicei, de data asta, de scopul femeii în cadrul întîlnirii cu pricina), intuiția și, pînă la urmă – starea de spirit. De cîte ori nu vi s-a-ntîmplat, domnilor – ca cea mai fermecătoare doamnă pe care ați întîlnit-o seara să se dovedească a doua zi dimineața a fi cu totul și cu totul altceva? Pornind de la toate astea – campania Farmec chiar își are rostul: e interesant de adunat la un loc mii de păreri asupra aceluiași fapt. Iar proba asta oferă și șansa cîtorva păreri masculine. Overall, deci – e de bine.

…te văd sprijinită de bara albastră de fier, cu ochii mari pierduți undeva în zare; degetele lungi, unghiile tăiate rotund și nevopsite, părul lung căzîndu-ți pe umerii pe jumătate dezgoliți, zîmbetul strîmb și urechile mici, cizmele înalte și parfumul, mereu parfumul, pe care-l simt coborînd pe jugulară, închid ochii și mă umplu de el, să-mi ajungă o veșnicie…

…te văd în fața monitorului, răspunzînd în grabă unui mail, proaspăt tunsă și vopsită, cu ceafa goală invitînd degete să se joace în părul tău, cu cămășa descheiată numai atît cît trebuie, cu verigheta lucindu-ți pe deget, cu picioarele întinse sub birou, într-o relaxare firească, te-ntorci înspre mine și-mi zîmbești, mă chemi la o țigară și eu uit de toate…

…te văd la masa de alături, micuță și tînără, roșcată și cu forme pline, te aud rîzînd cu poftă la glumele ușor perverse ale colegilor ce te-au scos în oraș, remarc unghiile roșii și bluzița de bumbac fin, săltînd parcă peste sîni în ton cu rîsetele tale, îmi place tatuajul cu fluturi de pe gleznă și ochii mari, rimelați…

…te văd doar dimineața la cafea și la masa de prînz, mereu elegant îmbrăcată, mereu atrăgînd priviri, nimic din tine nu-i exagerat sau ne-la-locul lui, părul tuns drept, pînă la umeri, nasul mic și dinții foarte albi, mîinile mici și decolteul generos, cizmele și eșarfa, mereu eșarfa în jurul gîtului, cuvintele calde și nebunia plăcută de-a-ți fi în preajmă…

…te văd trezită dimineața, te văd noaptea înainte de culcare, în pijamaua groasă de iarnă, te văd cînd pleci sau cînd vii de la serviciu, te văd în bucătărie printre oale și farfurii, te văd îmbrăcînd, dezbrăcînd, îmbăind sau culcînd copiii, te văd și te știu iubindu-ne pe toți necondiționat, serioasă și frumoasă, mică și puternică, mai puternică decît o să fiu eu vreodată, caldă și bună, mereu cu cele mai bune soluții la îndemînă, cîteodată old-fashioned dar niciodată altfel decît cum te-aș vrea sau te-aș iubi eu…

…te văd ușor adusă de spate, obosită de ani, obosită de noi, tristă uneori, tu cu gîndurile tale, singure amîndouă tîrziu în noapte, te văd scriind, te iubesc citindu-te, mi-e dor de tine-n fiecare zi și niciodată nu știu s-o arăt îndeajuns, te știu serioasă în spatele catedrei și bună și dragă, mereu în spatele meu, îți văd și-acum în minte ridurile și mi se face brusc dor…

Farmecul e-n fiecare din voi, doamnelor. Ascuns poate în spatele unor măști, ori al unor cuvinte sau fapte, păstrat doar pentru unii sau presărat peste tot în jur – farmecul e parte din voi, din fiecare dintre voi. E poate singurul lucru nu în totalitate fizic, pe care toate-l aveți în comun. Și-apoi e treaba noastră să-l gasim. Mi-amintesc că-mi scria cineva acu’ mulți, foarte mulți ani – ceva de genul: „tu ai putea iubi pe oricine; atîta numai – și noroc! – că n-o să ai timp să le descoperi tuturor calitățile și/sau defectele”. Farmecul vostru e ce ne-aduce aproape unii de alții. Farmecul îl căutăm, fiecare dintre noi bărbații, în voi. Trist e că majoritatea dintre noi nici măcar n-o să realizeze vreodată asta… Însă e ceva organic, genetic, de necontrolat. Și, ca de fiecare dată – voi știți asta…

Și-atunci, abia atunci, începe jocul….