O lume întreagă în ochii lor

Mereu am fost un om al mîinilor. Pentru mine – mîinile unei femei spun tot ceea ce se poate spune. De la ce-a trăit pînă la ce și-ar dori, de la tipicuri la ce anume detestă mai mult pe lumea asta. Am spus-o de zeci de ori înainte, o spun și acum: mîinile sînt adevăratele porți către suflet. Mă rog…odată cu anii – am învățat să citesc multe altele, de la gesturi la degetele de la picioare, de la dinți la ticuri verbale ori mișcări anume ale corpului, de la înclinația scrisului la zîmbet. Niciodată însă n-am fost un om al ochilor. Niciodată n-am putut citi în ei mai mult decît cel mai mediocru dintre noi, care știe că-i place X că are ochi faini. Niciodată n-am încercat măcar să trec de pragul psihologic al posibilității ca dincolo de ochi să fie o lume întreagă, ascunsă de cei neștiutori, acolo doar pentru a few chosen ones.

Și-apoi, acum mulți ani, cînd și cum niciodată nu aș fi gîndit, ochii au primit un alt statut. Am început să-i înțeleg și să-i privesc altfel. Am început să-i caut altfel, să-i înțeleg ca niciodată pînă atunci. Și nebunia schimbării vine din faptul că NU, nu o femeie a schimbat totul! Schimbarea vine din, cred, cei mai expresivi ochi pe care i-am văzut eu vreodată. Vine din ochii unuia dintre cei mai frumoși oameni pe care mi-a fost dat vreodată să-i învăț. Vine din ochii celui mai hulit om de pe lumea asta. Vine din ochii lui, ai lui Che. Despre Che am să scriu odată; mult și cu drag, și împotriva americanilor și a presei, așa cum l-am înțeles și am învățat să-l iubesc eu. Acum însă vorbim despre ochi. Pornind de la ai lui. Ăștia:

Che

Odată ce-am vazut și am înțeles ochii ăștia – o cu totul altă lume mi s-a deschis. Am înțeles ce-nseamnă căldură, ce-nseamnă bunătate, ce-nseamnă dedicație, ce-nseamnă inteligență. Și-am înțeles ce și cum trebuie să caut în ochii femeilor de lîngă mine. Am învățat să iubesc ridurile din jurul lor și-am învățat ce știu ridurile alea să spună despre omul din spatele lor. Și cîtă libertate și cîtă nebunie și cîte sentimente adunate și puse bine undeva departe, în cutii bine închise, și cîte secrete și durere și fericire și singurătate și dorință e în spatele ridurilor ălora!

Way too much Johnnie Walker and Guns n’Roses and memories. There’s a missing link between me, as of now, and me, as of years ago. And years pass and I get older day by day and nothing, I mean NOTHING ever gets me closer to him, the one I’ve created for myself, for you all, ages ago, as part of the recreation. Where I am – I have no clue; there’s nothing to put me anywhere close to myself. Nothing seems to be covering myself lately other than loneliness at its best, encircled in rain and sometimes sun, green grass and sleepless nights, cold dew and the constant lack of the days to come. Somewhere inside, ripped apart, lies the body of what I once used to be; somewhere, inside, dreams still come true, hands still keep touching each other, movies still roll, ages still happen and I still have a shoulder to lean onto. Meanwhile – it’s just Jim and Jack and Johnnie and a couple of other well-mannered guys that keep me from going insane. Other than that – in the words of the ultimate rockers – “emptiness is filling me, to the point of agony”.

Mă uit acum la ochii ei, un fel de ea care nu există, un fel de EA a anilor din urmă, cea pusă pe hîrtie într-un alt fel, o EA a tuturor durerilor și neîmplinirilor mele, o EA a tot ceea ce am visat și mi-am dorit vreodată, o EA așa ca-n filmele americane, mă uit acum la ochii ăia și-i înțeleg într-un cu totul alt fel. Mă uit la ridurile adînci, curbate în sus, doar în sus, ca un fel de chemare, ca un fel de dorință ascunsă, le înțeleg și-aș vrea undeva mai aproape de ele. Cobor din libertatea lor undeva înspre mine, printre sînii mici și picioarele lungi, într-o nebunie de sexualitate subtilă, cobor încet prin parfum fin și alunițe mărunt și aproape obscen așezate, cobor și urc. Înspre alte lumi, alte imagini, alte gînduri. Imaginația mea fuge, mai nebună ca de obicei (!), se lovește de toți pereții vechilor incertitudini și constrîngeri, urlă într-o nebunie de culori și sentimente – și se-ntoarce la ochii ăia mari, ridați, pe care niciodată pînă acuma nu i-am înțeles. Întreg univers schimbat, întreg sistem de valori dat peste cap, la început de săptămînă, over an over again, printre țăcănit de taste și țigări mai scumpe decît de obicei.

So? You with us? Lake of Fire this time, unplugged even. Same crappy feeling, on the same crappy night. ‘the fuck’s wrong w/you? Missing out on the world, man! Get a grip! Miss her! Who’ she? What makes you think I have any idea? I don’t know… Well get your facts straight, man! Yeah…sorry…C’mon…the drink’s cold. Drink up, man, drink up! Yeah…anything else? Anything new? No, man. Just eyes, maybe… Yeah…poke mine. Get them the fuck out. Shut up! Check out that chick’s, man! Yeah…fuck you, alright?

Mîine-i luni. Fără ochi, fără sentimente. Fără vreun pic de ceva, care să ne aducă aproape.

Well – how the fuck d’you know that? Cunt!

Hai cu mine, mîine! Lasa-mă să mă pierd în ochii tăi.

Yeah, right! As if!

Advertisements

21 Responses to “O lume întreagă în ochii lor”

  1. Și zici că Narcisa-i de vină? Păi trebuie să m-apuc s-o ascult și eu! După prima lectură -pe tine musai te citesc de două ori, măcar- am de zis așa: mă uit la mâinile mele și promit să nu-mi mai rod degetul mic.:)
    Oftez prelung și-njur în gând toți anii în care n-am citit. Muult. Foarte muuult. Pentru că acum așa-mi crește cheful de-a afla și de-a cunoaște, să mă simt îndreptățită să beau la aceeași masă cu unii dintre cei pe care i-am cunoscut în virtualul ăsta mic. Un pitic.
    Am o carte despre Guevara, cred c-am apucat-o de-o copertă odată, dar ceva m-a întrerupt și nu-mi amintesc ce… Are niște ochi frumoși, I give him that, iar zâmbetul… eu mă uit la zâmbet! 🙂
    Cam atât, for now, dar revin.

    • Narcisa e o minunată. Dar asta e o altă poveste (da’ Cîmpuri aurii tre’ să asculți, pentru mine…). Mîinile tale, dacă îs 80% măcar dintr-ale lu’ soră-ta – și ȘTIU că îs mai mult – îs OK 😉
      Aștept cu mai multe suflete la gură noaptea în care o să bem la aceeași masă (urmare a zilei în care o să fim penibili la aceeași masă :D)
      Ce carte? Să îți zic dacă merită….
      Zîmbetul….e pentru toată lumea. Ochii sînt pentru cine înțelege….
      But I give you that! Are un zîmbet cum rar întîlnești…

      Revino! Des!

      • `Neața! 🙂
        Mâinile mele nu seamănă cu mâinile surioarei. Nici 1%. Hmmmm… ce ne facem, ce ne facem?! Mi-am mușcat mai abitir degetul mic. 🙂
        Uite, ciudă mare mi-e că va trebui să-mi înlocuiesc leptoapa veche, pentru că îmi ascunde boxele la intervale regulate, iar eu acum nu pot să ascult nimic. Dacă schimb devaisul de pe care scriu, nu am de-altele, vaaaaaaaaaaaai, ce dimineață târzied cu neajunsuri îmi papă mie urechile ce s-au lungit nepermis peste noapte.
        Nu știu dacă mi se trage de la Mozart și muzica lui, dar citind textul și observând salturile pe care le faci dintr-un registru în alt, cred că ți-e greu să scrii ce-i în mintea ta. La fel cum nu cred că-i ușor să locuiești pe-acolo, printre gândurile alea mereu puse pe ”scandal”.
        Cartea se numește ”Che Guevara- viața unui mit și este scrisă de Reginaldo Ustariz.

        P.S. Eu n-am mai plecat, de-atunci, dar am umblat pe vârfuri, că n-am crezut că-ți place gălăgia! 🙂

        • Mnoah cu mîinile tre’ să vedem cum lămurim 🙂 Dar nu-s foarte stresat 😛
          Cît despre ce e-n mintea mea şi cum şi ce ajunge pe hîrtie….mi-e şi frică să zic ceva! Cîteodată gîndurile curg cît se poate de fluid, altă dată (ca aseară) nimic nu pare a se lega – şi iese ce se vede. Nu că ar fi neapărat rău – dar poate e mai greu de urmărit…
          Cartea lui Ustariz e OK. E scrisă uşurel şi se lasă citită bine. Şi nici nu merge pe prezentarea variantei ameircane a poveştii. E destul de aproape de adevăr – deci zic că merită să-ţi pierzi vremea cu ea 🙂 I did 🙂

          Gălăgia am tot cerut-o în gura mare şi n-a făcut-o nimeni… Am renunţat s-o mai cer, ca să nu dau în disperare. But by all means – bagă mare! Ia-ţi pantofii cu tocuri şi aleargă pe-aici în voie 😛

  2. Expresivitatea fetei lui e de invidiat! Si zambetul fermecator, trebuie sa recunosc. 🙂 Articolul tau mi-a transmis o stare usor melancolica si introspectiva, binevenita de altfel 🙂 Sunt poate printre putinii care a trait clasica poveste americana (usor telenovelistica) la care probabil viseaza fiecare melancolic macar odata in viata, doar ca nu a fost cu happy ending, dar aia e o alta poveste, cel putin a existat si raman amintirile frumoase.

    • Păi poveștile americane ORICUM îs cu hepiending doar în FILMELE americane 🙂
      Dar e de bine că știi sentimentul, că ai fost acolo și că ți-a fost, o vreme bine…

      iar starea…da, aia e… Cuvintele poate sînt altele, dar decența și bunul simț le păstrează într-o anumită zonă 🙂

      Cît despre Che…………. Sînt ATÎT de multe de spus! Of!

      • In timp ce citeam mi-am amintit de piesa asta, poate o stii, poate iti va placea 🙂

        • Well…. piesa în sine are a gazillion variante 🙂
          Inițial compusă de Carlos Puebla in 1965 și devenită un fel de simbol după asasinarea lui Che in ’67 – o mulțime de oameni au preluat-o și au făcut cu ea ce-au știut mai bine.

          Asta e varianta mea preferată:

          și ăsta e originalul:

          Oricum ai lua-o – de nota 10. Iar versurile….. Sigh! 🙂

          • Am uitat să specific: a se încerca, pentru cei interesați, ascultarea variantei Nathalie Cardone (și nu numai) cu ochii închiși și imaginea ochilor și/sau zîmbetului lui Che în minte.

            It paints a really good picture of the REAL thing…. 🙂

  3. Ia! Că acuma îmi veni în minte, uitîndu-mă din nou la pozicile cu Che: ridurile din jurul ochilor sînt asemeni gropițelor. Doar că mult mult mult mai pline de semnificații. Dar cel puțin la fel de aproape ca și dorințe…. 😀

    • Eu mă mulțumesc cu gropițele alea adevărate, nu vreau riduri care să le semene, nici de semnificații nu duc lipsă! Musai să specific, cu toată poezia comentariului tău! O insensibilă, ce mai! 🙂
      Mi-au scăpat tastele când am scris mai sus, se vede că nu mi-am căscat ochii de tot! Sorry.

      • Nu că nu mi-ar plăcea la nebunie gropiţele adevărate – dar ridurile ALEA adaugă un plus de valoare cum puţine lucruri o fac. La mine, cel puţin. Plus de asta – eu nici măcar nu le pun în aceeaşi oală cu restul ridurilor. Sînt prea mişto ca să le încadrez la flaws 🙂

Trackbacks

Zi-ne cu cuvintele tale:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Tsunami

TSUNAMI [pr.: țunámi] n. Val gigantic care apare la suprafața oceanelor în urma cutremurelor submarine. /Cuv. jap.

TED Blog

The TED Blog shares interesting news about TED, TED Talks video, the TED Prize and more.

AraNaluca

E toamnă ...

Bunele Maniere

arta de a trai cu eleganta

În grădina mea

apar trandafiri dar și buruieni!

@soffys

Life... as I know it!

Sweet Escape

"People are more what they hide than what they show"

Ale în țara cuvintelor

Să mă iertați pentru că detest monotonia, clișeele, și limbajul de lemn!

Mirela Pete. Blog

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

A d i n a M i r e l a

Toate textele și imaginile de pe acest blog îmi aparțin .

bloodie

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

Ring of Gyges

lumea mea

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Cătălin Ionescu

Nu deschide gura decât dacă vorbele tale sunt mai frumoase decât liniștea.

ILikeItComplicated

Yet she likes complications. She wishes she could turn and say: "I like people who unbalance me.”

L.M.T.

Just another WordPress.com site

AltergEgoEva

in extaz de la extrem la extrem

Jurnalul Evei

Please don't romanticize me. I am not who you think I am.

Fulgerica

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

cabral.ro

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

%d bloggers like this: