Posts tagged ‘iubire’

August 27, 2013

Din vană, cu Portishead, fără de rost

Timpanele dor, la auzul cuvintelor adînci ieșite dintre buzele ei. Încerci să te-ascuzi printre lemnele de foc, rămase în colțul cel mai întunecat al curții, încerci să fugi de cuvinte ca și cînd existența ta ar depinde de ne-auzul lor. Te uiți speriat în jur – nimeni lîngă lemne, nici un fel de paznic, nici măcar un cîine rătăcit, cu urechile pleoștite și coada udă. Ți-arunci ochii roată, încă o dată, și pășești timid spre butuci.

Țipetele ei se aud surd de undeva din fundul bucătăriei mici – și picioarele-ți rămîn străine pe sol. Iarbă uscată, pietricele rotunde și praf. Bombeul stîng, mînjit de noroi; la fel cracul drept al pantalonilor de in alb. Nu înțelegi întunecarea, nu înțelegi noroiul și femeile ce stau alături de bărbați violenți. Ai vrea din nou să fugi; ți-amintești însă că n-ai oprit laptopul; 5 tab-uri de pornoșaguri în Firefox – și textele primite de la cealaltă ea, scrise mărunt, în mailul trimis de la serviciu. “Dă-l dracului! O să se stingă el singur”.

Pe bătrîna din vecini n-ai mai vazut-o de ceva vreme. O fi murit? N-ai văzut nici steagul negru în poartă. O fi plecată la noră, în provincie. Ce dracu’ de gînd e ăsta? Ce-are baba cu lemnele de foc și orgasmul neînțeles, ne-atins – al femeii tale? Fugi mai departe.

Betoane, parcuri pline de bicicliști și mame-mpingînd cărucioare, non-stopuri și crîșme infecte, din care ți-ar plăcea să uiți să mai pleci. Era o vreme cînd mirosul de nespălare și sărăcie îți deranja digestia. Nu mai e cazul. Ești prea îngropat deja în mizeria ta personală.

Unde-or fi oare evazații în dungi albe și negre? Cîndva i-ai gasit. I-ai pierdut iar. Noroc cu lalelele alea albe, răsărite parcă din nimic; măcar așa mai știi și tu cum ar trebui să arate o viață de om.

Pe ea n-ai s-o mai găsești. De fapt – nici nu cred c-ai s-o mai cauți vreodată. Prea multe păreri de rău, prea multe cuvinte aruncate din unul în celălalt; prea multă mîncare dată la cîini vagabonzi și prea multe facturi la curent.

Te-ntrebi cît de greu trebuie s-apese betonul pe piept. Ori pămîntul. Ori frunzele doar, uscate, veștejite de ploaie și timp, întinse amestecat peste tine.

Închide ochii și dormi. Focul arde de ceva vreme deja, ți-ai terminat cana de lapte și ea e departe, cu pătura-n mînă.

E vreme destulă de voi. Amîndoi.

Taci și dormi.

Advertisements
June 17, 2013

Gînd 27

N-aș fi putut niciodată să stau prea mult în preajma ei. Prea multe păreri de rău, prea multă neputință în ochii ăia mari și mult, mult prea multă durere în fiecare atingere. Mă ținea aproape doar mirosul, miros bun de femeie tînără, miros de primăvară tîrzie și ploaie neîmpărtășită, de atingere fină pe linia suplă a gîtului, miros de gutui pe dulapul din sufragerie, miros de mîini reci, întotdeauna reci, miros de niciodată iubire, mereu însă dor, miros de copilă rămasă parcă neterminată, miros adînc și ușor acru de sex dimineața devreme, parfum de sîmbăta după-amiaza, parfum de chemare, de iertare, de gînd.

Am rămas cu mîna și ochii întinși, ca după cireșele mari de iunie fierbinte, am rămas cu gustul amar a tot ceea ce ar fi putut vreodată să fie, neterminat și gol, asemeni gîndurilor mele din vremuri imberbe. Mă doare lipsa ta, la fel de mult cum îmi lipsesc eu mie mai mereu: acut, organic, de undeva din adîncuri, fad și nefiresc, albastru și gri, cu plete și degete îngălbenite de tutun.

Să nu-mi vii niciodată aproape! Să-mi stai acolo, icoană mie, copil idolatru din flori de primăvară!

Să mă privești absent și din cînd în cînd, joia spre seară, să mă îmbuni cu-n zîmbet ștrengăresc.

De ce mi-e oare mie ziua noapte și nopțile jurnal desculț de sentimente?

 

June 2, 2013

O lume întreagă în ochii lor

Mereu am fost un om al mîinilor. Pentru mine – mîinile unei femei spun tot ceea ce se poate spune. De la ce-a trăit pînă la ce și-ar dori, de la tipicuri la ce anume detestă mai mult pe lumea asta. Am spus-o de zeci de ori înainte, o spun și acum: mîinile sînt adevăratele porți către suflet. Mă rog…odată cu anii – am învățat să citesc multe altele, de la gesturi la degetele de la picioare, de la dinți la ticuri verbale ori mișcări anume ale corpului, de la înclinația scrisului la zîmbet. Niciodată însă n-am fost un om al ochilor. Niciodată n-am putut citi în ei mai mult decît cel mai mediocru dintre noi, care știe că-i place X că are ochi faini. Niciodată n-am încercat măcar să trec de pragul psihologic al posibilității ca dincolo de ochi să fie o lume întreagă, ascunsă de cei neștiutori, acolo doar pentru a few chosen ones.

Și-apoi, acum mulți ani, cînd și cum niciodată nu aș fi gîndit, ochii au primit un alt statut. Am început să-i înțeleg și să-i privesc altfel. Am început să-i caut altfel, să-i înțeleg ca niciodată pînă atunci. Și nebunia schimbării vine din faptul că NU, nu o femeie a schimbat totul! Schimbarea vine din, cred, cei mai expresivi ochi pe care i-am văzut eu vreodată. Vine din ochii unuia dintre cei mai frumoși oameni pe care mi-a fost dat vreodată să-i învăț. Vine din ochii celui mai hulit om de pe lumea asta. Vine din ochii lui, ai lui Che. Despre Che am să scriu odată; mult și cu drag, și împotriva americanilor și a presei, așa cum l-am înțeles și am învățat să-l iubesc eu. Acum însă vorbim despre ochi. Pornind de la ai lui. Ăștia:

Che

Odată ce-am vazut și am înțeles ochii ăștia – o cu totul altă lume mi s-a deschis. Am înțeles ce-nseamnă căldură, ce-nseamnă bunătate, ce-nseamnă dedicație, ce-nseamnă inteligență. Și-am înțeles ce și cum trebuie să caut în ochii femeilor de lîngă mine. Am învățat să iubesc ridurile din jurul lor și-am învățat ce știu ridurile alea să spună despre omul din spatele lor. Și cîtă libertate și cîtă nebunie și cîte sentimente adunate și puse bine undeva departe, în cutii bine închise, și cîte secrete și durere și fericire și singurătate și dorință e în spatele ridurilor ălora!

Way too much Johnnie Walker and Guns n’Roses and memories. There’s a missing link between me, as of now, and me, as of years ago. And years pass and I get older day by day and nothing, I mean NOTHING ever gets me closer to him, the one I’ve created for myself, for you all, ages ago, as part of the recreation. Where I am – I have no clue; there’s nothing to put me anywhere close to myself. Nothing seems to be covering myself lately other than loneliness at its best, encircled in rain and sometimes sun, green grass and sleepless nights, cold dew and the constant lack of the days to come. Somewhere inside, ripped apart, lies the body of what I once used to be; somewhere, inside, dreams still come true, hands still keep touching each other, movies still roll, ages still happen and I still have a shoulder to lean onto. Meanwhile – it’s just Jim and Jack and Johnnie and a couple of other well-mannered guys that keep me from going insane. Other than that – in the words of the ultimate rockers – “emptiness is filling me, to the point of agony”.

Mă uit acum la ochii ei, un fel de ea care nu există, un fel de EA a anilor din urmă, cea pusă pe hîrtie într-un alt fel, o EA a tuturor durerilor și neîmplinirilor mele, o EA a tot ceea ce am visat și mi-am dorit vreodată, o EA așa ca-n filmele americane, mă uit acum la ochii ăia și-i înțeleg într-un cu totul alt fel. Mă uit la ridurile adînci, curbate în sus, doar în sus, ca un fel de chemare, ca un fel de dorință ascunsă, le înțeleg și-aș vrea undeva mai aproape de ele. Cobor din libertatea lor undeva înspre mine, printre sînii mici și picioarele lungi, într-o nebunie de sexualitate subtilă, cobor încet prin parfum fin și alunițe mărunt și aproape obscen așezate, cobor și urc. Înspre alte lumi, alte imagini, alte gînduri. Imaginația mea fuge, mai nebună ca de obicei (!), se lovește de toți pereții vechilor incertitudini și constrîngeri, urlă într-o nebunie de culori și sentimente – și se-ntoarce la ochii ăia mari, ridați, pe care niciodată pînă acuma nu i-am înțeles. Întreg univers schimbat, întreg sistem de valori dat peste cap, la început de săptămînă, over an over again, printre țăcănit de taste și țigări mai scumpe decît de obicei.

So? You with us? Lake of Fire this time, unplugged even. Same crappy feeling, on the same crappy night. ‘the fuck’s wrong w/you? Missing out on the world, man! Get a grip! Miss her! Who’ she? What makes you think I have any idea? I don’t know… Well get your facts straight, man! Yeah…sorry…C’mon…the drink’s cold. Drink up, man, drink up! Yeah…anything else? Anything new? No, man. Just eyes, maybe… Yeah…poke mine. Get them the fuck out. Shut up! Check out that chick’s, man! Yeah…fuck you, alright?

Mîine-i luni. Fără ochi, fără sentimente. Fără vreun pic de ceva, care să ne aducă aproape.

Well – how the fuck d’you know that? Cunt!

Hai cu mine, mîine! Lasa-mă să mă pierd în ochii tăi.

Yeah, right! As if!

TED Blog

The TED Blog shares interesting news about TED, TED Talks video, the TED Prize and more.

AraNaluca

E toamnă ...

Bunele Maniere

arta de a trai cu eleganta

În grădina mea

apar trandafiri dar și buruieni!

@soffys

Life... as I know it!

Sweet Escape

"People are more what they hide than what they show"

Mirela Pete. Blog

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

A d i n a M i r e l a B u r l a n

© Copyright Adina Mirela Burlan, All rights reserved, O ilustratoare visătoarare

bloodie

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

Ring of Gyges

lumea mea

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Cătălin Ionescu

Nu deschide gura decât dacă vorbele tale sunt mai frumoase decât liniștea.

ILikeItComplicated

Yet she likes complications. She wishes she could turn and say: "I like people who unbalance me.”

AltergEgoEva

in extaz de la extrem la extrem

Fulgerica

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

cabral.ro

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers