there's someone in my head – but it's not me

Mereu am fost un om al mîinilor. Pentru mine – mîinile unei femei spun tot ceea ce se poate spune. De la ce-a trăit pînă la ce și-ar dori, de la tipicuri la ce anume detestă mai mult pe lumea asta. Am spus-o de zeci de ori înainte, o spun și acum: mîinile sînt adevăratele porți către suflet. Mă rog…odată cu anii – am învățat să citesc multe altele, de la gesturi la degetele de la picioare, de la dinți la ticuri verbale ori mișcări anume ale corpului, de la înclinația scrisului la zîmbet. Niciodată însă n-am fost un om al ochilor. Niciodată n-am putut citi în ei mai mult decît cel mai mediocru dintre noi, care știe că-i place X că are ochi faini. Niciodată n-am încercat măcar să trec de pragul psihologic al posibilității ca dincolo de ochi să fie o lume întreagă, ascunsă de cei neștiutori, acolo doar pentru a few chosen ones.

Și-apoi, acum mulți ani, cînd și cum niciodată nu aș fi gîndit, ochii au primit un alt statut. Am început să-i înțeleg și să-i privesc altfel. Am început să-i caut altfel, să-i înțeleg ca niciodată pînă atunci. Și nebunia schimbării vine din faptul că NU, nu o femeie a schimbat totul! Schimbarea vine din, cred, cei mai expresivi ochi pe care i-am văzut eu vreodată. Vine din ochii unuia dintre cei mai frumoși oameni pe care mi-a fost dat vreodată să-i învăț. Vine din ochii celui mai hulit om de pe lumea asta. Vine din ochii lui, ai lui Che. Despre Che am să scriu odată; mult și cu drag, și împotriva americanilor și a presei, așa cum l-am înțeles și am învățat să-l iubesc eu. Acum însă vorbim despre ochi. Pornind de la ai lui. Ăștia:

Odată ce-am vazut și am înțeles ochii ăștia – o cu totul altă lume mi s-a deschis. Am înțeles ce-nseamnă căldură, ce-nseamnă bunătate, ce-nseamnă dedicație, ce-nseamnă inteligență. Și-am înțeles ce și cum trebuie să caut în ochii femeilor de lîngă mine. Am învățat să iubesc ridurile din jurul lor și-am învățat ce știu ridurile alea să spună despre omul din spatele lor. Și cîtă libertate și cîtă nebunie și cîte sentimente adunate și puse bine undeva departe, în cutii bine închise, și cîte secrete și durere și fericire și singurătate și dorință e în spatele ridurilor ălora!

Way too much Johnnie Walker and Guns n’Roses and memories. There’s a missing link between me, as of now, and me, as of years ago. And years pass and I get older day by day and nothing, I mean NOTHING ever gets me closer to him, the one I’ve created for myself, for you all, ages ago, as part of the recreation. Where I am – I have no clue; there’s nothing to put me anywhere close to myself. Nothing seems to be covering myself lately other than loneliness at its best, encircled in rain and sometimes sun, green grass and sleepless nights, cold dew and the constant lack of the days to come. Somewhere inside, ripped apart, lies the body of what I once used to be; somewhere, inside, dreams still come true, hands still keep touching each other, movies still roll, ages still happen and I still have a shoulder to lean onto. Meanwhile – it’s just Jim and Jack and Johnnie and a couple of other well-mannered guys that keep me from going insane. Other than that – in the words of the ultimate rockers – “emptiness is filling me, to the point of agony”.

Mă uit acum la ochii ei, un fel de ea care nu există, un fel de EA a anilor din urmă, cea pusă pe hîrtie într-un alt fel, o EA a tuturor durerilor și neîmplinirilor mele, o EA a tot ceea ce am visat și mi-am dorit vreodată, o EA așa ca-n filmele americane, mă uit acum la ochii ăia și-i înțeleg într-un cu totul alt fel. Mă uit la ridurile adînci, curbate în sus, doar în sus, ca un fel de chemare, ca un fel de dorință ascunsă, le înțeleg și-aș vrea undeva mai aproape de ele. Cobor din libertatea lor undeva înspre mine, printre sînii mici și picioarele lungi, într-o nebunie de sexualitate subtilă, cobor încet prin parfum fin și alunițe mărunt și aproape obscen așezate, cobor și urc. Înspre alte lumi, alte imagini, alte gînduri. Imaginația mea fuge, mai nebună ca de obicei (!), se lovește de toți pereții vechilor incertitudini și constrîngeri, urlă într-o nebunie de culori și sentimente – și se-ntoarce la ochii ăia mari, ridați, pe care niciodată pînă acuma nu i-am înțeles. Întreg univers schimbat, întreg sistem de valori dat peste cap, la început de săptămînă, over an over again, printre țăcănit de taste și țigări mai scumpe decît de obicei.

So? You with us? Lake of Fire this time, unplugged even. Same crappy feeling, on the same crappy night. ‘the fuck’s wrong w/you? Missing out on the world, man! Get a grip! Miss her! Who’ she? What makes you think I have any idea? I don’t know… Well get your facts straight, man! Yeah…sorry…C’mon…the drink’s cold. Drink up, man, drink up! Yeah…anything else? Anything new? No, man. Just eyes, maybe… Yeah…poke mine. Get them the fuck out. Shut up! Check out that chick’s, man! Yeah…fuck you, alright?

Mîine-i luni. Fără ochi, fără sentimente. Fără vreun pic de ceva, care să ne aducă aproape.

Well – how the fuck d’you know that? Cunt!

Hai cu mine, mîine! Lasa-mă să mă pierd în ochii tăi.

Yeah, right! As if!