Posts tagged ‘primavara’

March 7, 2014

Cum poți aduce în casă primăvara de afară

ID-100146312În fiecare an aștept primăvara ca pe cel mai bun lucru care mi se poate întîmpla. În fiecare an, cam de prin Ianuarie – mi se face dor de ea. Cu fiecare primăvară nouă renasc, cu fiecare primăvară nouă redevin eu, cel senin și curat, plin de viață, de zîmbete și de cuvinte potrivite. Iubesc mai mult, dăruiesc mai mult, sînt mult mai prezent. Mi-e poftă de tot și de toate, sînt zălud și mi-e sufletul mare-așteptînd nebunia. Dorul de soare, dorul de ploi călduțe, dorul de verde și-albastru, dor de primăvară. Îndrăznesc a zice că e unul din cele mai frumoase sentimente, dorul ăsta de primăvară.

Și voi mă-ntrebați cum o pot aduce în casă? Mie primăvara-mi vine singură; în casă și-n suflet, în gînduri și-n cuvinte – îmi vine singură, răspuns zglobiu al unei chemări nerostite. Ea ȘTIE că tebuie să-mi vină, ȘTIE că mi-e casa goală fără de ea, ȘTIE și VREA să îmi fiu fericit. E destul să-i las fereastra deschisă – și-o găsesc în sufragerie cînd vin de la serviciu. E destul să zîmbesc frumos către cer, să las vîntul să mă mîngîie absent – și mi-e sufletul plin și cuvintele curg, acemeni pîraielor repezi de munte. Cafeaua mi-e mai amară și și țigara mai fină; mașina mi se vrea spălată și praful se vrea șters. Femeile miros a proaspăt și bun și liniștea iernii dispare acoperită de triluri alergînd peste cîmp.

Primăvara mă schimbă cu totul. În fiecare an, e ca și cum aș renaște, ca și cum as lua-o din nou de la capăt, ca și cum cineva mi-ar da voie să repar toate greșelile unui an trecut, ștergînd totul și pornind iar la drum. Lessons learned, aplicat în viața reală. Tot ce-am făcut prost într-un an – pot să repar într-o lună. Tot ce-am uitat – pot să reiau. Tot ce n-am putut, pot să re-încep. Primăvara cred că e singura perioadă din an cînd îmi tihnește să fac curățenie, de exemplu. Și nu mă refer la scos gunoiul și șters praful. Primăvara mi-e bine să zugrăvesc, să mut mobile, să fac schimbări majore. Să simt și-n jurul meu schimbarea din mine.

Chiar dacă nu m-apuc de cumpărat mobile noi în fiecare an – măcar le mut pe cele vechi în locuri noi. Fac din sufragerie dormitor și viceversa. Mut fotoliul în locul patului și televizorul în locul șifonierului. Biroul devine masă de lucru și balconul spațiu de locuit. Ceva trebuie să se schimbe. De fiecare dată, în fiecare an. Și pot fi, pînă la urmă, chiar și schimbări mici: un tablou nou, o floare, un desen pe perete sau un obiect nou pe etajera din hol. Orice – doar să-mi fie mai aproape schimbarea. Să-mi simt și să-mi văd lîngă mine bucuria unei noi primăveri.

Și da, cel mai fain e să-mparți. Bucuria schimbării, sudoarea lucrului fizic, zîmbetul de după – privind amîndoi frumusețea noului, îmbrățișați a dor. Dar la fel de ușor recunosc că mi-e bine și drag să fac toate astea și singur. Mă bucur la fel de tare, asemeni unui copil ce-și primește jucăria preferată. Și trebăluiesc de nebun, pînă afară e întuneric și-s obosit-rupt și-apoi, dintr-un colț, cu un pahar de vin în mînă – îmi zîmbesc mie admirînd noutatea; și-i zîmbesc ei, de drag, de dor alinat. Amîndoi – renăscuți, refăcuți, strîngîndu-ne-n brațe tot ce ne e mai bun.

Iar pentru cei ce n-aveți puterea, ori abilitățile, ori doar cheful necesar – întotdeauna veți avea la dispoziție un interior designer care să facă asta cu drag. A propos de asta – fiica-mea m-a anunțat zilele trecute că asta i-ar plăcea să se facă, atunci cînd se face mare. M-am bucurat sincer; măcar cineva dintre noi aș ști că-și cîștigă existența din ceva ce face cu drag. Mi-ar tihni, mi-ar fi ca un fel de primăvară.

O primăvară ce mie-mi intră mereu în casă, pe ușa din față, pe fereastră, prin gurile de-aerisire, peste tot. Mi-e bine primăvara, mi-e drag, mi-e poftă și frumos. Mi-e nou, mi-e verde, mi-e fiecare clipă altfel decît ultima, nimic fad, nici un fel de rutină. Mi-e albastru și ciripeală, magnolii și liliac, proaspăt și mereu aproape, nebunie de culori și senzații, dragoste și dor. Și-aș vrea să am mai multe cuvinte pentru ea, aș vrea să le găsesc altfel; dar încă nu mi-e primăvară afară, încă mă lasă așteptînd. Să reveniți, să mă vedeți altfel, odată ce are să-mi fie alături. Promit să nu dezamăgesc.

June 17, 2013

Gînd 27

N-aș fi putut niciodată să stau prea mult în preajma ei. Prea multe păreri de rău, prea multă neputință în ochii ăia mari și mult, mult prea multă durere în fiecare atingere. Mă ținea aproape doar mirosul, miros bun de femeie tînără, miros de primăvară tîrzie și ploaie neîmpărtășită, de atingere fină pe linia suplă a gîtului, miros de gutui pe dulapul din sufragerie, miros de mîini reci, întotdeauna reci, miros de niciodată iubire, mereu însă dor, miros de copilă rămasă parcă neterminată, miros adînc și ușor acru de sex dimineața devreme, parfum de sîmbăta după-amiaza, parfum de chemare, de iertare, de gînd.

Am rămas cu mîna și ochii întinși, ca după cireșele mari de iunie fierbinte, am rămas cu gustul amar a tot ceea ce ar fi putut vreodată să fie, neterminat și gol, asemeni gîndurilor mele din vremuri imberbe. Mă doare lipsa ta, la fel de mult cum îmi lipsesc eu mie mai mereu: acut, organic, de undeva din adîncuri, fad și nefiresc, albastru și gri, cu plete și degete îngălbenite de tutun.

Să nu-mi vii niciodată aproape! Să-mi stai acolo, icoană mie, copil idolatru din flori de primăvară!

Să mă privești absent și din cînd în cînd, joia spre seară, să mă îmbuni cu-n zîmbet ștrengăresc.

De ce mi-e oare mie ziua noapte și nopțile jurnal desculț de sentimente?

 

May 30, 2013

Sfîrșit de mai

Scriam zilele trecute despre cît de fain e seara la mine pe balcon, cu greieri şi linişte, din cînd în cînd cu ploaie şi alt fel de linişte, cu întuneric prietenos şi cărăbuşi de mai, cu vînt şi toate cîte bune vin, odată cu primăvara. Întreg post-ul cu pricina era, pe de-o parte, un fel de avanpremieră la ăsta şi, pe de alta, un fel al meu de a-mi umple golul lăsat de imposibilitatea de a face un lucru pe care-l visam pe ascuns de ani de zile. Şi-aseară – the dream came true!

Duminică seara, proaspăt ajuns de la Bistriţa, am făcut pregătirile. Doar pregătiri – pentru că Duminică încă era frig şi ploua. Am instalat suportul pe balcon, am facut o probă (un fel de FAT, pentru cunoscători… 🙂 ), am strîns apoi jucărelele şi mi-am zîmbit mie trist.

Luni seara, pe la vreo 9, am instalat din nou tot contraption-ul şi am moţăit vreo juma’ de oră, întins comod între dungile albe şi albastre, acoperit doar cu o pătură şi purtat de vînt. Totuşi – încă era prea frig.

Și-aseara, pe la vreo 11 fără ceva – m-am hotărît: îi vremea să facem nani în hamac! Tătă noaptea! And we did! 🙂 Adicătelea io și cu fluturii care trăgeau la becul lăsat aprins în bucătărie, ca să nu-mi bag deș’tele în ochi, butonînd diverse device-uri pînă la adormeala finală.

Și m-am întins fain frumos printre păturici și dungi, mi-am pus oarece coniace cu coli (coci coli, nu de-alea A4), mi-am aprins o țigară și am dat drumul la niște TedTalks pe tabletă. O nebunie! Am stat și am ascultat oameni faini vorbind vreo 2 ceasuri – și-apoi m-am cuibărit la somnic. Cum e sentimentul ăla de rece de seară, cu greieri și miros de primăvară, cu vînt ușor și gînduri multe – nu mai e nime’ pe lumea asta! Promit!

M-am trezit pe la vreo 3 și ceva ca era un pic rece; m-am îndesat și mai tare în pături, am zîmbit – și m-am întors pe partea ailaltă. De tot – m-am trezit la 5 jumate, înaintea alarmelor, mai proaspăt și mai cu chef decît … nici nu mai știu cînd/ce/de ce/unde! Și numa’ ce-am întins mîna și mi-am aprins o țigara, cum n-am mai făcut de pe vremea cînd eram student. Și-am pipat cu ochii încă închiși, un pic zgribulit și cu zîmbetul tîmp întins pe față.

And after that – life went on…

Așa arăta decorul dimineață:

IMG_7808 IMG_7809

Între timp – m-am mai jucat cu “setările” hamacului – astfel încît acuma e și mai cozy… Plus că în seara asta – am și compania unei broaște care pare să se fi lipit de balta cochetă a vecinului de peste drum. Sincer – abia aștept să trag (s)p(r)e dreapta. La propriu 🙂

Parcă numa’ ce zic băieții aștia faini mai lipsește acuma… (a se consemna vrabia):

TED Blog

The TED Blog shares interesting news about TED, TED Talks video, the TED Prize and more.

AraNaluca

E toamnă ...

Bunele Maniere

arta de a trai cu eleganta

În grădina mea

apar trandafiri dar și buruieni!

@soffys

Life... as I know it!

Sweet Escape

"People are more what they hide than what they show"

Mirela Pete. Blog

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

0ilustratoarevisatoare.wordpress.com/

© Copyright Adina Mirela Burlan, All rights reserved, O ilustratoare visătoare Oamenii care visează sunt suflete prețioase

bloodie

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

Ring of Gyges

lumea mea

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Cătălin Ionescu

Nu deschide gura decât dacă vorbele tale sunt mai frumoase decât liniștea.

ILikeItComplicated

Yet she likes complications. She wishes she could turn and say: "I like people who unbalance me.”

AltergEgoEva

in extaz de la extrem la extrem

Fulgerica

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

cabral.ro

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers