there's someone in my head – but it's not me

Scriam zilele trecute despre cît de fain e seara la mine pe balcon, cu greieri şi linişte, din cînd în cînd cu ploaie şi alt fel de linişte, cu întuneric prietenos şi cărăbuşi de mai, cu vînt şi toate cîte bune vin, odată cu primăvara. Întreg post-ul cu pricina era, pe de-o parte, un fel de avanpremieră la ăsta şi, pe de alta, un fel al meu de a-mi umple golul lăsat de imposibilitatea de a face un lucru pe care-l visam pe ascuns de ani de zile. Şi-aseară – the dream came true!

Duminică seara, proaspăt ajuns de la Bistriţa, am făcut pregătirile. Doar pregătiri – pentru că Duminică încă era frig şi ploua. Am instalat suportul pe balcon, am facut o probă (un fel de FAT, pentru cunoscători… 🙂 ), am strîns apoi jucărelele şi mi-am zîmbit mie trist.

Luni seara, pe la vreo 9, am instalat din nou tot contraption-ul şi am moţăit vreo juma’ de oră, întins comod între dungile albe şi albastre, acoperit doar cu o pătură şi purtat de vînt. Totuşi – încă era prea frig.

Și-aseara, pe la vreo 11 fără ceva – m-am hotărît: îi vremea să facem nani în hamac! Tătă noaptea! And we did! 🙂 Adicătelea io și cu fluturii care trăgeau la becul lăsat aprins în bucătărie, ca să nu-mi bag deș’tele în ochi, butonînd diverse device-uri pînă la adormeala finală.

Și m-am întins fain frumos printre păturici și dungi, mi-am pus oarece coniace cu coli (coci coli, nu de-alea A4), mi-am aprins o țigară și am dat drumul la niște TedTalks pe tabletă. O nebunie! Am stat și am ascultat oameni faini vorbind vreo 2 ceasuri – și-apoi m-am cuibărit la somnic. Cum e sentimentul ăla de rece de seară, cu greieri și miros de primăvară, cu vînt ușor și gînduri multe – nu mai e nime’ pe lumea asta! Promit!

M-am trezit pe la vreo 3 și ceva ca era un pic rece; m-am îndesat și mai tare în pături, am zîmbit – și m-am întors pe partea ailaltă. De tot – m-am trezit la 5 jumate, înaintea alarmelor, mai proaspăt și mai cu chef decît … nici nu mai știu cînd/ce/de ce/unde! Și numa’ ce-am întins mîna și mi-am aprins o țigara, cum n-am mai făcut de pe vremea cînd eram student. Și-am pipat cu ochii încă închiși, un pic zgribulit și cu zîmbetul tîmp întins pe față.

And after that – life went on…

Așa arăta decorul dimineață:

Între timp – m-am mai jucat cu “setările” hamacului – astfel încît acuma e și mai cozy… Plus că în seara asta – am și compania unei broaște care pare să se fi lipit de balta cochetă a vecinului de peste drum. Sincer – abia aștept să trag (s)p(r)e dreapta. La propriu 🙂

Parcă numa’ ce zic băieții aștia faini mai lipsește acuma… (a se consemna vrabia):