Posts tagged ‘dor’

August 27, 2013

Din vană, cu Portishead, fără de rost

Timpanele dor, la auzul cuvintelor adînci ieșite dintre buzele ei. Încerci să te-ascuzi printre lemnele de foc, rămase în colțul cel mai întunecat al curții, încerci să fugi de cuvinte ca și cînd existența ta ar depinde de ne-auzul lor. Te uiți speriat în jur – nimeni lîngă lemne, nici un fel de paznic, nici măcar un cîine rătăcit, cu urechile pleoștite și coada udă. Ți-arunci ochii roată, încă o dată, și pășești timid spre butuci.

Țipetele ei se aud surd de undeva din fundul bucătăriei mici – și picioarele-ți rămîn străine pe sol. Iarbă uscată, pietricele rotunde și praf. Bombeul stîng, mînjit de noroi; la fel cracul drept al pantalonilor de in alb. Nu înțelegi întunecarea, nu înțelegi noroiul și femeile ce stau alături de bărbați violenți. Ai vrea din nou să fugi; ți-amintești însă că n-ai oprit laptopul; 5 tab-uri de pornoșaguri în Firefox – și textele primite de la cealaltă ea, scrise mărunt, în mailul trimis de la serviciu. “Dă-l dracului! O să se stingă el singur”.

Pe bătrîna din vecini n-ai mai vazut-o de ceva vreme. O fi murit? N-ai văzut nici steagul negru în poartă. O fi plecată la noră, în provincie. Ce dracu’ de gînd e ăsta? Ce-are baba cu lemnele de foc și orgasmul neînțeles, ne-atins – al femeii tale? Fugi mai departe.

Betoane, parcuri pline de bicicliști și mame-mpingînd cărucioare, non-stopuri și crîșme infecte, din care ți-ar plăcea să uiți să mai pleci. Era o vreme cînd mirosul de nespălare și sărăcie îți deranja digestia. Nu mai e cazul. Ești prea îngropat deja în mizeria ta personală.

Unde-or fi oare evazații în dungi albe și negre? Cîndva i-ai gasit. I-ai pierdut iar. Noroc cu lalelele alea albe, răsărite parcă din nimic; măcar așa mai știi și tu cum ar trebui să arate o viață de om.

Pe ea n-ai s-o mai găsești. De fapt – nici nu cred c-ai s-o mai cauți vreodată. Prea multe păreri de rău, prea multe cuvinte aruncate din unul în celălalt; prea multă mîncare dată la cîini vagabonzi și prea multe facturi la curent.

Te-ntrebi cît de greu trebuie s-apese betonul pe piept. Ori pămîntul. Ori frunzele doar, uscate, veștejite de ploaie și timp, întinse amestecat peste tine.

Închide ochii și dormi. Focul arde de ceva vreme deja, ți-ai terminat cana de lapte și ea e departe, cu pătura-n mînă.

E vreme destulă de voi. Amîndoi.

Taci și dormi.

Advertisements
June 2, 2013

O lume întreagă în ochii lor

Mereu am fost un om al mîinilor. Pentru mine – mîinile unei femei spun tot ceea ce se poate spune. De la ce-a trăit pînă la ce și-ar dori, de la tipicuri la ce anume detestă mai mult pe lumea asta. Am spus-o de zeci de ori înainte, o spun și acum: mîinile sînt adevăratele porți către suflet. Mă rog…odată cu anii – am învățat să citesc multe altele, de la gesturi la degetele de la picioare, de la dinți la ticuri verbale ori mișcări anume ale corpului, de la înclinația scrisului la zîmbet. Niciodată însă n-am fost un om al ochilor. Niciodată n-am putut citi în ei mai mult decît cel mai mediocru dintre noi, care știe că-i place X că are ochi faini. Niciodată n-am încercat măcar să trec de pragul psihologic al posibilității ca dincolo de ochi să fie o lume întreagă, ascunsă de cei neștiutori, acolo doar pentru a few chosen ones.

Și-apoi, acum mulți ani, cînd și cum niciodată nu aș fi gîndit, ochii au primit un alt statut. Am început să-i înțeleg și să-i privesc altfel. Am început să-i caut altfel, să-i înțeleg ca niciodată pînă atunci. Și nebunia schimbării vine din faptul că NU, nu o femeie a schimbat totul! Schimbarea vine din, cred, cei mai expresivi ochi pe care i-am văzut eu vreodată. Vine din ochii unuia dintre cei mai frumoși oameni pe care mi-a fost dat vreodată să-i învăț. Vine din ochii celui mai hulit om de pe lumea asta. Vine din ochii lui, ai lui Che. Despre Che am să scriu odată; mult și cu drag, și împotriva americanilor și a presei, așa cum l-am înțeles și am învățat să-l iubesc eu. Acum însă vorbim despre ochi. Pornind de la ai lui. Ăștia:

Che

Odată ce-am vazut și am înțeles ochii ăștia – o cu totul altă lume mi s-a deschis. Am înțeles ce-nseamnă căldură, ce-nseamnă bunătate, ce-nseamnă dedicație, ce-nseamnă inteligență. Și-am înțeles ce și cum trebuie să caut în ochii femeilor de lîngă mine. Am învățat să iubesc ridurile din jurul lor și-am învățat ce știu ridurile alea să spună despre omul din spatele lor. Și cîtă libertate și cîtă nebunie și cîte sentimente adunate și puse bine undeva departe, în cutii bine închise, și cîte secrete și durere și fericire și singurătate și dorință e în spatele ridurilor ălora!

Way too much Johnnie Walker and Guns n’Roses and memories. There’s a missing link between me, as of now, and me, as of years ago. And years pass and I get older day by day and nothing, I mean NOTHING ever gets me closer to him, the one I’ve created for myself, for you all, ages ago, as part of the recreation. Where I am – I have no clue; there’s nothing to put me anywhere close to myself. Nothing seems to be covering myself lately other than loneliness at its best, encircled in rain and sometimes sun, green grass and sleepless nights, cold dew and the constant lack of the days to come. Somewhere inside, ripped apart, lies the body of what I once used to be; somewhere, inside, dreams still come true, hands still keep touching each other, movies still roll, ages still happen and I still have a shoulder to lean onto. Meanwhile – it’s just Jim and Jack and Johnnie and a couple of other well-mannered guys that keep me from going insane. Other than that – in the words of the ultimate rockers – “emptiness is filling me, to the point of agony”.

Mă uit acum la ochii ei, un fel de ea care nu există, un fel de EA a anilor din urmă, cea pusă pe hîrtie într-un alt fel, o EA a tuturor durerilor și neîmplinirilor mele, o EA a tot ceea ce am visat și mi-am dorit vreodată, o EA așa ca-n filmele americane, mă uit acum la ochii ăia și-i înțeleg într-un cu totul alt fel. Mă uit la ridurile adînci, curbate în sus, doar în sus, ca un fel de chemare, ca un fel de dorință ascunsă, le înțeleg și-aș vrea undeva mai aproape de ele. Cobor din libertatea lor undeva înspre mine, printre sînii mici și picioarele lungi, într-o nebunie de sexualitate subtilă, cobor încet prin parfum fin și alunițe mărunt și aproape obscen așezate, cobor și urc. Înspre alte lumi, alte imagini, alte gînduri. Imaginația mea fuge, mai nebună ca de obicei (!), se lovește de toți pereții vechilor incertitudini și constrîngeri, urlă într-o nebunie de culori și sentimente – și se-ntoarce la ochii ăia mari, ridați, pe care niciodată pînă acuma nu i-am înțeles. Întreg univers schimbat, întreg sistem de valori dat peste cap, la început de săptămînă, over an over again, printre țăcănit de taste și țigări mai scumpe decît de obicei.

So? You with us? Lake of Fire this time, unplugged even. Same crappy feeling, on the same crappy night. ‘the fuck’s wrong w/you? Missing out on the world, man! Get a grip! Miss her! Who’ she? What makes you think I have any idea? I don’t know… Well get your facts straight, man! Yeah…sorry…C’mon…the drink’s cold. Drink up, man, drink up! Yeah…anything else? Anything new? No, man. Just eyes, maybe… Yeah…poke mine. Get them the fuck out. Shut up! Check out that chick’s, man! Yeah…fuck you, alright?

Mîine-i luni. Fără ochi, fără sentimente. Fără vreun pic de ceva, care să ne aducă aproape.

Well – how the fuck d’you know that? Cunt!

Hai cu mine, mîine! Lasa-mă să mă pierd în ochii tăi.

Yeah, right! As if!

May 27, 2013

Jocul de-a fuga (challenge accepted)

Motto: Azi fug de tine şi mă ascund

doar pentru a putea să fiu cu tine, în gînd.

Azi ai fugit de mine; te priveam de undeva din umbră, călcînd mărunt şi apăsat, mai mică, tot mai mică, tot mai departe de mine cu fiecare amintire ce mi te-ar fi putut vreodată aduce aproape. Durerea ta – scut viu împotriva a tot ce-ar fi putut veni rău din mine; amintirile cu tine – drag lucru aproape, acoperit de imaginea ochilor tăi, inundat de lacrimile ultimei întîlniri.

Azi ai fugit de mine; mi-aş fi dorit ca asemeni lui cel din rîndurile abil puse pe hîrtie cîndva, el ce la final se zdrobea dureros de zid –  să mă ciocnesc de tine, în goana-ţi nebună căutînd depărtarea, să ne ciocnim şi totul să fie încă o dată ce a fost. În schimb ne rămîn gîndurile, mereu acolo, mereu la fel, mărturii ale unei iubiri greşite, martori tăcuţi ai ceea ce am fi putut fi, într-o altă lume, într-alt fel.

Azi ai fugit de mine; şi-ai să-mi rămîi, ca de atîtea ori înainte, doar imagini pierdute între trăiri interioare, doar frînturi de vise şi sentimente împrăştiate pe caldarîm. Azi ai fugit de mine şi-ai să-mi rămîi doar dor.

May 20, 2013

Cu iz de vară, seară și greieri

…pe mine mă cheamă dor și m-am născut vara,

din sărutul ploii cu asfaltul fierbinte…

e un citat din memorie; un citat din mine, de-acu’ mulți, foarte mulți ani; scrisesem atunci, pentru un om drag tare, o poveste despre mine; o poveste odată cu care m-am născut eu, eu ca și dor; eu care iubesc ploaia de vară și frunzele tinere de tei, eu mereu îndrăgostit și eu cel cu capul în nori; eu cel care niciodată n-am nevoie de umbrelă, eu care ies în ploaie de drag și eu care-am învățat pe de rost femeia; atunci, odată demult, m-am născut; și uneori, dacă am fost cuminte, mă mai las să ies la iveală, printre bucăți de prea multă realitate, așa cum m-am pus atunci în cuvinte; din ce în ce mai rar, ce-i drept – dar cîteodată îmi mai dau drumul liber pe străzi, ori undeva departe pierdut în noapte, ascuns de priviri și imposibil de judecat; cîteodată mă las dus de sunetul ploii, asemeni personajelor de desene animate purtate de cîte un iz de ceva bun, mă las dus într-un colț liniștit; m-așez jos, zîmbesc larg și mă deschid cu totul în fața ei, a ploii mele, sinceră și a bunătate mirosind, asemeni femeii pe care-o iubești în taină, din intimitatea pereților albi;

acum cîteva zile a plouat prima oară ploaie de vară, prima oară de cînd stau în căsuța asta; acum cîteva zile, să tot fi fost seară înspre mîine, am auzit-o venind încet, răpăind din ce în ce mai aproape, pe acoperișurile din jur; am ajuns pe balcon odată cu ea; proaspătă, mirosind a libertate și-a praf, a liniște sufletească și-a femei cuminți ținute în brațe pe canapea, desculțe – a ajuns pe balcon odată cu mine, ca și cum ne-am fi înțeles dinainte, ca și cum ne-am fi dat întîlnire, asemeni îndrăgostiților tineri; i-am zîmbit politicos și m-am așezat alături de ea, pe scăunelul rotund, tapițat gri; am stat o vreme în liniște, ea alergînd zăludă în juru-mi, lovindu-se de toate cele, într-un dans nebun cu ea însăși, eu timid – ca întotdeauna – admirînd-o din colțul meu, încercînd să desprind din juru-mi vocea ei, doar a ei, departe de cîntecul a tristețe aducînd al miilor de greieri ce-mi încîntă restul serilor, singura companie pe care o am aici, singura constantă, singura care nu judecă; apoi s-a oprit; brusc, ca și cînd niciodată n-ar fi fost acolo; singura mărturie a prezenței dragi era mirosul de praf ud rămas în urmă-i, asemeni dîrei de parfum pe care o lasă femeile pe care le iubești de cîte ori pleacă de lîngă tine; am ales să mai stau un pic acolo, doar eu și greierii, într-un calm aproape obositor; și s-a-ntors; la fel de bezmetică, la fel de proaspătă și liberă, la fel de mult a tine amintindu-mi, s-a-ntors; și m-am alăturat cîntecului lor, am pus mîna pe chitara plină de praf și amintiri – și-am pus laolaltă cu ei sentimente în cuvinte puține și acorduri timide, demult nefolosite, ușor ruginite – dar la fel de dragi; ne-am amestecat așa o vreme, ea tropăind mărunt pe acoperișuri, pe caldarîm, greierii spunîndu-și obsesiv povestea, aproape la fel de neînțeleși ca și mine și eu, singur în colț, acoperit pe jumătate de chitară, gînduri lăsate să curgă liber printre degete și dinți, cu țigara aproape stinsă în colțul gurii și ochii închiși;

Singur, singur, singur,
Într-un han, departe
Doarme și hangiul,
Străzile-s deșarte,
Singur, singur…

Plouă, plouă, plouă,
Vreme de beție
Și s-asculți, s-asculți pustiul,
Ce melancolie!
Plouă, plouă…

Nimeni, nimeni, nimeni,
Cu atît mai bine
Și de-atîta, de-atîta vreme,
Nu știe de mine,
Nimeni, nimeni…

 

TED Blog

The TED Blog shares interesting news about TED, TED Talks video, the TED Prize and more.

AraNaluca

E toamnă ...

Bunele Maniere

arta de a trai cu eleganta

În grădina mea

apar trandafiri dar și buruieni!

@soffys

Life... as I know it!

Sweet Escape

"People are more what they hide than what they show"

Mirela Pete. Blog

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

A d i n a M i r e l a B u r l a n

© Copyright Adina Mirela Burlan, All rights reserved, O ilustratoare visătoarare

bloodie

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

Ring of Gyges

lumea mea

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Cătălin Ionescu

Nu deschide gura decât dacă vorbele tale sunt mai frumoase decât liniștea.

ILikeItComplicated

Yet she likes complications. She wishes she could turn and say: "I like people who unbalance me.”

AltergEgoEva

in extaz de la extrem la extrem

Fulgerica

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

cabral.ro

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers