mi-e teamă că timpul mă caută
în chinul infantei,
întinsă pe perete noaptea între
luna plină și somn
și n-am să prind din urmă
ultimii tăi pași
făcuți cu pantofi roșii cu toc
acoperind degetele lungi,
nevopsite de preaplinul pervers al unei
jumătăți de noapte pierdută.
Dincolo de sunetul abia simțit
al vinilului ce stă a se termina
lîngă tine –
orele mele curg
și nu mi se va mai scurge
niciodată dintre dinți
jurămîntul trivial al primei
nopți împreună.
De dincolo de marginea patului –
bordură strîmbă a trotuarului ce-ți sînt –
picioarele tale-mi zîmbesc trist și gol
neputință întinsă în nylon pătrat.
Mi se face dor de un
muc de Carpați.
there's someone in my head - but it's not me 