pe rever de sacou
cu mîna stîngă aș vrea
să îți scriu testamentul
dragostei noastre;
n-ai înțelege nimic
și n-aș încerca
să-ți explic strîmbul
cuvintelor mici.
Poate doar, spre final,
te-aș lua de mînă
și ți-aș rîde
singurătatea.
Un fel de pecete a ceea ce
ți-aș fi putut fi de nu
mi-ai fi fost
nesfîrșire.
Cînd plouă – pămîntul e
sauna pietrelor.
Ultimele comentarii