Motto: “Du-mă, fericire-n sus“
Mă trezesc singur. Te caut.
Îmi vii alături – nălucă a ceva ce-am vrut cîndva.
Mi te prelingi printre degete,
ca o prelungire lichidă a ceea ce sînt.
Îmi fugi în cercuri largi
Dinaintea ochilor – și mă lași așteptînd,
Cu gîndul la nopțile petrecute-n
Brațele tale, rostogolindu-ne,
Unul peste altul, unul prin altul, mereu.
Singur. Neputincios și gol.
Îmi vii, noaptea. Goală de tine, goală de tot.
Nu te recunosc; mă-nvîrt în juru-ți
Pînă cînd te simți a mea, cu totul,
De tot.
Mi te dărui. Nu mai înțeleg de ce.
Plec. Mi te las, goală de tot
Și de toate.
Mi-ești singură; capăt de tunel
îți sînt.
Ne terminăm, prelungiri infinite,
Unul peste celălalt, în depărtări
Pe care nici măcar noi nu le mai
Înțelegem.
Mi-ești gata.
Ți-s sfînt.
Zi-ne cu cuvintele tale: