Nesfîrșire la două capete

am început să mă obișnuiesc cu singurătatea; de-o vreme – chiar nu mai e nimeni cu care să-mi împart după-amiezele; mă învîrt de nebun prin apartament, coatele mă dor de la prea multe mese sprijinite, nu vorbesc cu nimeni și, în genere, nu fac nimic; nici măcar băile lungi și fierbinți nu-mi mai pică bine (ar fi și culmea, de fapt, cînd în casă sînt 30 de grade).

singurii cu care mă mai împart din cînd în cînd sînt cîte un pic de muzică, poate un vin, niște fluturi de noapte rătăciți, cîte un greier care se agită bezmetic pe balcon și uneori, foarte rar, ploaia; mi-e bine că măcar mă pot iubi din nou cu ea: nu mai e rece, nu mai e lipsită de sentimente; mi se face de vară, de dor, de bun și a praf mirositor.

***

bîțîi neobosit din picioare, o ascult – din nou! – pe Beth Hart și mi-e ciudă că nu-s capabil să fac nimic; nici măcar să mai scriu; bine… poate și lipsa unei muze sau a unor evenimente cît de cît demne de semnalat să fie de vină, dar oricum – simt că nu mai pot scrie așa cum o făceam nu mai departe de săptămînile trecute; dar mai devreme am reușit să mă prefac c-aș cînta la chitară; măcar asta e nou! mă rog… chitara nu-mi sună curat; iar vocea (de parcă n-ar fi destul că e ruginită!) mi-e teamă s-o las liberă; mi-e teamă c-aș cînta fals, că n-aș mai putea ca pe vremuri; și cel mai teamă mi-e că poate m-aude cineva și mă fac de rîs; poate…

***

aș vrea atît de mult să trăiesc! am senzația că-mbătrînesc prea repede, prea brusc; am senzația că trec zilele și anii pe lîngă mine și eu nu fac nimic; în nici o direcție; îmi privesc copiii crescînd departe de mine, pe Ea îmbătrînind departe de mine – și mă simt tot mai fără de rost.

Într-o dimineață – am să mă trezesc singur și cu ei toți departe duși; și nici măcar nu voi fi fost trăit cu ei, cei mai frumoși ani; și nici măcar mie nu îmi va fi fost, în vreun fel anume, bine.

Ne sîntem, unii altora, terminații nervoase la sfîrșit de săptămînă și ținta unor refulări aiurea. Ne sîntem, unii altora, luminiță și capăt de tunel; ne cunoaștem tot mai puțin și, cu cît ne căutăm mai mult – cu-atît mai tare ne-ndepărtăm.

Eu aici, voi acolo, niciodată îndeajuns noi.

Advertisements

5 Comments to “Nesfîrșire la două capete”

  1. E cam trist să fii singur tocmai la gândul 69.

  2. In mometul in care singuratatea nu te mai sperie , cand iti este bine cu tine, ajunge sa iti fie extrem de bine cu ei. Cand umbrele nu te mai sperie materializarea lor este cu atat mai draga … Si chiar daca niciodata indeajuns noi – niciodata nu este indeajuns noi, e drept, acel putin noi care se strecoara in cotidian e musai sa fie de cea mai buna calitate. Cum spuneai tu? ” Ai încredere în tine, ai încredere în mine, în noi.” Forever and ever! 🙂

  3. ce-ar fi sa te intorci la ei definitiv, nu numai in week-end ?
    zic si eu…

  4. Te citeam bâţâind din picior (e reflex…) şi… nu credeam că mai ascultă cineva Beth Hart…
    … învăţ să cânt la chitară… poate-s prea bătrână…

Zi-ne cu cuvintele tale:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Tsunami

TSUNAMI [pr.: țunámi] n. Val gigantic care apare la suprafața oceanelor în urma cutremurelor submarine. /Cuv. jap.

TED Blog

The TED Blog shares interesting news about TED, TED Talks video, the TED Prize and more.

AraNaluca

E toamnă ...

Bunele Maniere

arta de a trai cu eleganta

În grădina mea

apar trandafiri dar și buruieni!

@soffys

Life... as I know it!

Sweet Escape

"People are more what they hide than what they show"

Ale în țara cuvintelor

Să mă iertați pentru că detest monotonia, clișeele, și limbajul de lemn!

Mirela Pete. Blog

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

A d i n a M i r e l a

Toate textele și imaginile de pe acest blog îmi aparțin .

bloodie

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

Ring of Gyges

lumea mea

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Cătălin Ionescu

Nu deschide gura decât dacă vorbele tale sunt mai frumoase decât liniștea.

ILikeItComplicated

Yet she likes complications. She wishes she could turn and say: "I like people who unbalance me.”

L.M.T.

Just another WordPress.com site

AltergEgoEva

in extaz de la extrem la extrem

Jurnalul Evei

Please don't romanticize me. I am not who you think I am.

Fulgerica

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

cabral.ro

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

%d bloggers like this: