de din întregul tău
mă cobor dezlînat și lasciv
ca prin albia veștedă apa
sătulă de munte;
nu mi-e teamă de ploaie,
iar regretul neîntîmplărilor
trecute, cu tine –
mi se scurge pe tîmple, pe lîngă
urechile clăpăuge, asemeni
transpirației la căpălit;
cîteodată – aș vrea să te-ntorci;
cîteodată, cînd alunec pe
gresia udă de fierbintele meu –
mi-amintesc cum ne iubeam pe ascuns.
greu trebuie să-i fie
șoferului de TIR plecat în cursă externă;
noroc de telefonia mobilă!
mă duc să mă spăl.
Zi-ne cu cuvintele tale: