golul lăsat în mine de cuvintele tale
neatent sau, dimpotrivă, dibaci aruncate-mpotriva-mi
n-are să fie niciodată umplut, niciodată refăcut eu
decît odata cu întoarcerea ochilor tomnatici către ceea ce
odată te-nvăţasem a fi;
umărul ţi se scurge gol către mine, asemeni ciorchinilor de
liliac mov; mă uit prin el ca printr-un ochean
către suflet şi nu mai ştiu dacă văd curăţenie sau
fumul negru şi gros al arsurilor trecute;
privirea îmi alunecă în jos, spre coapse-genunchi
mă umplu de-un fel de căldură moale, te simt umedă lîngă mine,
mă întorc confuz înspre tine şi-apuc doar să-ţi văd părul
rostogolindu-se tern de pe marginea patului;
de-afară se-aude sirena unei ambulanţe şi ţăcănitul rotund
al ploii pe trotuar;
eşti departe de-acum şi cuvintele nu-şi mai găsesc nici un rost;
mi-e noapte şi frig şi oricît te-aş cauta prin aşternutul rece –
singura legătură cu tine
mi-e de-acum aşteptarea;
sweet ignorance – soulful delusion…
there's someone in my head - but it's not me 
Zi-ne cu cuvintele tale: