there's someone in my head – but it's not me

au început, odată cu tine,

să-mi cadă gîndurile perechi perechi

precum cireşele cercei în iunie tîrziu;

din capătul holului mă priveşti goală

aştepînd parcă s-auzi uşa trîntindu-se şi zbierătul

ultim al păsării-frunză zdrobindu-se de pieptul meu;

frica de întuneric te-aduce mai aproape, ca şi cînd lumina

ar ţîşni din mine asemenea sămînţii din turn,

mă priveşti mai apăsat parcă şi prosopul îţi cade din mîini pe dalele

reci;

e timpul să ne luăm de mînă;

bucata mea de piatră n-are să ne aştepte o veşnicie:

e-acoperită deja de buruieni şi de crengi crescute aiurea;

mă uit înapoi înspre ziua de ieri şi nimic alta nu mă ţine aproape

decît poate mirosul tău de ceva proaspăt şi crud,

nici încă femeie, nici copil îndeajuns;

aruncă-te înainte-mi şi uită de toate;

braţele mele întinse se-agaţă de tine ca de ultima speranţă,

ca de ultimul cuvînt spus vreodată cu drag;

tramvaiele huruie monoton si becul din colţ pîlpîie cu fiecare mişcare

ce-i tulbură liniştea;

ssssst!

se aude din noi către lume – orgasmul cafelei amare;

mă dori şi mi-e ziua de mîine povară şi chin;

închide ochii şi taci!

mi-e bine…