Si uneori departarea devine apropiere, fara ca tu sa fi incercat macar ceva, sa fi zimbit macar inspre ea, o data pe zi, timid si tîmp. Si ea mereu stie, cu surisul de copila usor vinovata sclipindu-i pe fata, mereu stie ca ceva are sa se intimple – si totusi te tine departe, pina-n momentul ales de ea – cind lumea ta se va duce dracului, ca de atitea ori inainte. Si-apoi ti-aduni ce-a mai ramas din tine intreg – si te tirasti spre urmatorul vis.
Ultimele comentarii