îti privesc ceafa prelungă,
asemenea coapsei de cai;
mi-e trist-aşteptarea; şi lungă
şi-mi pare că nici măcar n-ai
vreo idee anume, vreun gînd
ori un zîmbet dintr-ăla cuminte
şi parcă-a tristeţe-aducînd;
te-ating;
îmi eşti toată fierbinte şi simt
cum în juru-ţi emani un fel
de căldură, te lipeşti de
peretele alb de hotel, îmbîcsit
de atîta iubire, sătul şi de ură,
cumva ne-nţeles şi poate confuz;
îmi caut în minte cuvintele,
cochetez cu ideea de-abuz,
te răstorn şi invoc
toate sfintele cu părul în vînt
şi ochi mari şi mă joc
cu părul ce-ţi curge pe spatele strîmt,
ca un pîrîu de tristeţe privind de departe
cum gîndul îmi fuge şi mîna-l urmează,
doar să te-ntoarcă din nou,
ca pe-o carte, citita prea des, de prea mulţi;
şi stau şi mă-ntreb oare cine
veghează, oare cine te ţine de mînă,
în blugi şi desculţ, în fiece seară,
înainte de somn, înainte de vină,
şi noapte de noapte şi-n iarbă şi-n vară…
Posted from WordPress for Android
there's someone in my head - but it's not me 
Zi-ne cu cuvintele tale: