Și-o viață într-un plic de om…

ID-100146312-Chiar credeai c-ai să scapi? Înspre unde, înspre cine, înspre ce anume vrei să fugi? Știi bine că locul tău e lîngă mine. Știi bine că niciodată n-ai să poți să dispari de-aici, din gîndurile mele, din mîinile mele, din mormanul meu de trecut. Libertatea n-are să-ți fie niciodată la îndemînă, niciodată a ta, odată ce mi-ai fost, cîndva, mie parte din viață. Am să te țin mereu aproape, lîngă mine, parte din mine, parte din tot ce vreodată am fost și amănunt al tot ceea ce voi putea vreodată să fiu. M-ai făcut mai bun, m-ai făcut mai altfel, m-ai făcut mai eu decît aș putea eu vreodată s-o fac. De ce ți-aș da drumul? De ce m-aș ciopîrți pe mine de tine? De ce m-aș lăsa incomplet și sărac, atîta vreme cît știu că mi te pot ține aproape? Hai, spune-mi! De ce?

Reeija ne provoacă din nou, de data asta MAI fain ca-n primăvară, anume să ne imaginăm în ce alt fel am putea utiliza gențile de damă, cu ce altceva le-am înlocui dacă am putea, sau – variațiuni pe temele astea. Sîntem mulți, cred, cei ce-avem pe undeva printr-un colț de casă un dulap, un sertar, o cutie – sau toate laolaltă – de amintiri. Bucăți din ceea ce-am fost, amănunte nesemnificative – dar pline de emoții – dintr-o relație, un moment, o viață. Petece de hîrtie scrise mărunt, fotografii, bilete de tren, ori de film, ori de teatru, flori uscate, brichete, pietre, inele, bucăți de ziare ori ambalaje de ciocolată. Toți le avem, undeva, dosite de noi înșine și de cei cu care ajungem a ne împărți viața.

Fiecare bucățică de-asta de ceva palpabil și a tine cel vechi mirosind – e în strînsă legătură cu un set întreg de amintiri, de imagini puse bine-n minte, aranjate frumos pe categorii și asezonate cu zîmbete. Și grămezile cresc, amîndouă, necontrolat. Cutia cu memorabilia devine din ce în ce mai mare, ocupă din ce în ce mai mult spațiu fizic, în timp ce amintirile se bulucesc unele peste altele într-o minte ce tot mai greu face față, tot mai greu asociază imagini și chipuri, clipe și mirosuri, relații și sentimente.

Și mă gîndeam cît de simplu ar fi să ai la îndemînă un fel de geantă pe care s-o poți mereu purta cu tine, un fel de plic asemeni celor asortate ținutelor de seară, în care să poți arunca, în orice moment, orice minuscul obiect ce trezește în tine emoții. Și ele să se aranjeze frumos, pe ani, pe oameni, pe locuri, pe sentimente, pe orice altceva ți s-ar părea ție relevant și să poți, în orice clipă, să deschizi gentuța minune și să scoți din ea întocmai nimicurile asociate gîndului nebun.

Să n-aibă limite, să nu se umple niciodată și să rămînă mereu mică și la îndemînă de purtat. Să fie un fel de mini-me, doar că de data asta unul bun. Cel mai bun, construit asemeni unui puzzle – din cele mai bune momente ale fiecăruia dintre noi. Și mi-ar plăcea, în momentul în care ai sta față în față cu un om cu care-ai împărțit cîndva o amintire – să poți face schimb de plicuri; și amintirea ta să scoată la iveală prețiozitățilelui și viceversa. Ar fi un duel de zîmbete, un duel de priviri, o revărsare de bine.

Și sînt convins c-am fi cu toții mai buni, retrăind împreună aceeași amintire, privită din unghiuri diferite. Ne-am redescoperi, unii pe alții și noi pe noi, în lumi diferite, în alte culori.

Ofer plicul meu cui vrea a mă-nvăța pe de rost…

Material scris pentru SuperBlog 2013

Advertisements

9 Comments to “Și-o viață într-un plic de om…”

  1. Știi ce-am scris eu odată? Uite: Categoric, cel mai mult mi-ar plăcea să-mi stochez informațiile în memoria personală. Toate amintirile, de la naștere, le-aș vrea acolo, așezate cronologic. Eu să spun anul, luna, ziua și chiar ora, – că nu umblăm cu jumătăți de măsură, ori-ori! – creierul meu să se dea peste cap o dată, să n-amețească și să-mi scoată, pam-pam, holograma în fața ochilor! Iar eu să mă uit, prosternată de uimire și emoție, la ce mândră și isteață am fost odată. Sau, eu să menționez amintirea, iar creierașul, doctor docent, să-mi dea toate datele aferente. Nume de personaje prezente, plasament pe axa timpului, unde și de ce am trăit întâmplarea. N-ar fi minunat? Ba da! A fost tot pentru o probă SB, și ăsta-i un motiv pentru care mi-e dragă competiția, poate scoate din autori niște chestii care, altfel, nu știu când și cum ar ieși la iveală.

    Taman aseară am auzit o replică în serialul pe care-l pap la ore târzii: ”The business of life is the acquisition of memories.” Biznisul nostru e să-i oferim geanta în care să ni le așeze!
    Nu mai spun ce bine mi-a picat textul tău! Oh, stai, tocmai am spus-o! 😉 Te pupific!

    • Irealo – bine ai revenit, înainte de orice altceva 🙂 Mi-era dor de tine 😛

      Da! E fain să privești SB-ul din perspectiva asta, a scoaterii din tine a ceea ce nici măcar nu știai că e acolo. De fapt – nu atîta că nu știai – dar mai degrabă nu ai fost găsit momentul și contextul în care s-o pui în cuvinte. Cel puțin așa simt eu. Uite, de exemplu – ideea asta cu amintirile “fizice”, cu “prețiozitățile” – o am de mult. Dar chiar nu găsisem cui și de ce să i-o spun 🙂 Reeija mi-a făcut chiar bine cu proba asta, la care îți dai seama c-am știut din prima despre ce-am să scriu.

      Acuma…textul în sine… nu știu dacă e ce (sau mai degrabă – cum) trebuie – însă îmi place ce-am avut de zis 🙂 🙂 🙂 Și mă bucură enorm să văd că nu sînt singurul care gîndește așa. Deși la tine e un pic altfel și deși îmi știrbește un pic din originalitate 😛 But then again – we were meant to be the same 😛

      La Downton Abbey n-am ajuns încă să mă uit. Nu știu de ce m-o reținut ceva. Da’ uite că mi-ai dat tu 2 motive – așa că… cine știe? 🙂

      Te pup și io, mîndru și ardelenește 😀

  2. Nu te-a vrut nimeni pe de rost, deci… 🙄

Zi-ne cu cuvintele tale:

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Tsunami

TSUNAMI [pr.: țunámi] n. Val gigantic care apare la suprafața oceanelor în urma cutremurelor submarine. /Cuv. jap.

TED Blog

The TED Blog shares interesting news about TED, TED Talks video, the TED Prize and more.

AraNaluca

E toamnă ...

Bunele Maniere

arta de a trai cu eleganta

În grădina mea

apar trandafiri dar și buruieni!

@soffys

Life... as I know it!

Sweet Escape

"People are more what they hide than what they show"

Ale în țara cuvintelor

Să mă iertați pentru că detest monotonia, clișeele, și limbajul de lemn!

Mirela Pete. Blog

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

A d i n a M i r e l a

Toate textele și imaginile de pe acest blog îmi aparțin .

bloodie

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

Ring of Gyges

lumea mea

Loc de dat cu capu'

sau cum să te fereşti de invizibil

Cătălin Ionescu

Nu deschide gura decât dacă vorbele tale sunt mai frumoase decât liniștea.

ILikeItComplicated

Yet she likes complications. She wishes she could turn and say: "I like people who unbalance me.”

L.M.T.

Just another WordPress.com site

AltergEgoEva

in extaz de la extrem la extrem

Jurnalul Evei

Please don't romanticize me. I am not who you think I am.

Fulgerica

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

cabral.ro

eu; ginduri; ploaie; vint; primavara

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

%d bloggers like this: